Stimate Domnule Profesor CVN,
Vă scriu în legatură cu cartea recent apărută la Editura Paralela 45, „Martori apropiaţi”. O carte pe care sigur nu aş fi cumpărat-o din librărie.
Coperta m-ar fi îndepărtat de ea. Ciudată copertă. Un cuplu trecut binişor de prima tinereţe. El fooaarte tandru şi ea într-un zimbet colgate işi arată îndrăzneţ coapsele pline. De pe pereţi îi încadrează două tablouri. Două portrete ale domnului din tinereţe. Deşi se potrivea mai bine cu atmosfera o carpetă cu Răpirea din serai. S-a întimplat ca această carte să fie adusă de prietenul meu de la tîrg. Avea sarcina de a face o cronică într-un portal. O luase cum s-ar zice la pachet cu altele pe care şi le dorise. Ştiţi cum era pe vremuri. Vroiai portocale? Cumpărai la pachet şi scobitori. Ne-am amuzat de copertă. Am facut greşeala să deschid cartea şi să citesc una din scrisorile trimise de iubita dumneavoastră din tinereţe. Scria atît de bine încît nu m-am mai putut opri pînă la sfîrşit. Scrisori unice ale unei femei unice.Speram ca ele să fi fost inventate de dumneavoastră. Dar m-am interesat şi ele sunt reale, femeia a fost reală, şi pe coperta cărtii sunteţi chiar dumneavoastră şi soţia americancă. Reacţia mea este aproape viscerală. Cum este posibil asta? Într-o carte ce conţine în peste 80% scrisori de dragoste ale altei femei. Sunteţi cu atît mai mizerabil acum cînd aţi trecut de mult de acel mezzo del camin. La lansarea cărţii aţi făcut invitaţia cititorilor de a vă judeca. Nimic mai fals cînd la sfîrşitul cărţii ne dădeaţi lecţii de viaţă. Faceţi parte dintre cei care vor găsi întotdeauna un adevăr numai al lor, un ceva care să-i liniştească. Doar aţi trăit o viaţă atît de plină şi de frumoasă. Eu aş spune că de tot rahatul.
P.S. Sper ca Ana să fie moartă
