Dacă s-a încuviinţat proba cu interogatoriul părţilor, există anumite reguli ce trebuie respectate atât de către instanţă, cât şi de către persoana chemată să răspundă acestui interogatoriu.
Ce reprezintă interogatoriul?
Ceea ce în procedura de common law se cheamă „cross examination”, adică posibilitatea fiecăreia dintre persoanele care sunt adversare într-un proces de a-şi adresa întrebări reciproc, legate de obiectul pricinii lor, într-un cadru organizat şi oficial, cum este cel al sălii de judecată.
De esenţa procesului civil (la noi, cel puţin) este caracterul scris al procedurii, astfel încât atât întrebările, cât şi răspunsurile trebuie consemnate în scris.
Există anumite situaţii în care poate fi administrată proba cu interogatoriu, traduse în condiţii de încuviinţare a acestei probe, cum ar fi aceea să privească fapte personale ale celui interogat – ceea ce înseamnă că nu se poate încuviinţa proba cu interogatoriu pentru a dovedi ca Pământul este rotund –nefiind un fapt personal al celui interogat – sau că vecinul a făcut ceva ilegal – se poate recurge la proba cu martori în acest caz.
Sunt situaţii în care proba cu interogatoriu este expres interzisă de lege, cum era, până de curând în materia motivelor de divorţ; nu putea fi folosit interogatoriul pentru dovedirea motivelor de divorţ. Dar această interdicţie a fost de curând abolită.
Iată care sunt etapele de parcurs şi regulile de urmat:
– partea trebuie să prezinte întrebările consemnate în scris preşedintelui completului;
– identificarea persoanei care urmează să răspundă la interogatoriu (de regulă se solicită actul de identitate);
– se solicită eventualilor martori prezenţi să părăsească sala de judecată;
– se aduce la cunoştinţă procedura ce urmează a se desfăşura (de exemplu: partea adversă X a formulat o serie de întrebări la care urmează să răspundeţi dacă doriţi) şi consecinţele refuzului de a răspunde (art. 225 C proc civ);
, – se asigură poziţionarea în spaţiu a persoanei care răspunde astfel încât să nu poată exista nici o formă de comunicare (în special ,nonverbală: priviri, gesturi, atingeri) cu alte persoane din sala de judecată (nu neapărat părţile din proces);
– dacă persoana se află într-o stare emotivă, preşedintele trebuie să „coboare ” la nivelul emoţional al acesteia (de exemplu: vă înţeleg că sunteţi emoţionat, dar nu trebuie să vă temeţi. Aceasta este procedura ce trebuie urmată. Vă rog să vă liniştiţi şi să vă concentraţi asupra întrebărilor ce vă vor fi adresate şi să răspundeţi la acestea);
– dacă persoana nu poate sta în picioare (vârstă, boală, etc.) sau această poziţie i-ar afecta capacitatea de concentrare i se va asigura un loc pe una din bănci şi se vor lua măsuri pentru a nu putea comunica din această poziţie cu alte persoane;
– se va verifica pe tot timpul administrării interogatoriului ca în sală să fie linişte
Procedura propriu zisă de administrare a interogatoriului:
– întrebările vor fi citite clar, pe un ton moderat pentru a putea fi auzite şi înţelese de destinatar;
– dacă întrebările conţin termeni necunoscuţi (de ex, cuvinte în limba latină, cuvinte care au un sens juridic diferit de cel din limbajul uzual, etc.) preşedintele va explica sensul întrebării după ce, eventual, în prealabil va solicita lămuriri părţii care a formulat interogatoriul;
– întrebările se citesc toate, în ordinea formulării, indiferent de numărul, utilitatea, pertinenţa sau concludenţa acestora;
– preşedintele va consemna în scris, pe aceeaşi foaie de hârtie, răspunsurile date;
– dacă întrebările sunt incomplete, echivoce sau cuprind contradicţii logice, se vor solicita lămuriri părţii care le-a formulat;
întrebările considerate inutile, irelevante, nepertinente sau neconcludente vor fi respinse motivat de către judecător. În funcţie de situaţie, se va solicita părţii care a formulat întrebările respective să motiveze utilitatea, pertinenţa, relevanţa sau concludenţa acestora. Uneori însă, decât să stai să soliciţi astfel de informaţii iar ulterior să motivezi în scris respingerea, mai bine soliciţi părţii să răspundă; câştigi timp!
– preşedintele va citi întrebările folosind intonaţia adecvată conţinutului acestora, fără a-şi exprima eventuala opinie subiectivă (pozitivă sau negativă) cu privire la acestea; de ex: ridicat din sprâncene, gestică, mimică, privire, etc.;
– dacă sunt necesare întrebări suplimentare, preşedintele le poate adresa, consemnându-le în scris pe acelaşi suport material;
– preşedintele va avea grijă să observe acele întrebări care conţin, în realitate, o conjuncţie de mai multe întrebări (de ex: v-aţi cumpărat acest costum de haine din banii furaţi?). Persoana căreia i-ar fi adresată această întrebare poate răspunde „NU”, deşi nu neagă că şi-ar fi cumpărat acel costum de haine, ci faptul că, de pildă, ar fi primit costumul cadou sau că banii nu erau furaţi. În aceste situaţii va adresa în ordine întrebările respective.
– se va menţine contactul vizual cu partea care răspunde la interogatoriu pentru a observa eventuale semne ale comportamentului disimulat.
– la final i se va aduce la cunoştinţă părţii dreptul de a citi răspunsurile consemnate şi va fi pusă să semneze pe fiecare pagină;
– interogatoriul se semnează şi de preşedinte şi grefier pe fiecare pagină.
Există şi posibilitatea administrării interogatoriului la domiciliul unei persoane, care nu se poate deplasa în sala de judecată, dar este foarte rar folosită.
De asemenea, se poate lua un interogatoriu şi prin comisie rogatorie, adică dacă este vorba despre o persoană care se află în altă localitate şi nu se poate deplasa, se poate cere judecătoriei de la acel domiciliu să administreze proba.
De regulă, administrarea interogatoriului, ca şi durată, depinde de numărul de întrebări, rapiditatea consemnării răspunsurilor de care dă dovadă judecătorul sau de dorinţa persoanei de a da cât mai multe detalii care îngreunează consemnarea. Există interogatorii cu 5 întrebări sau cu 50 de întrebări, iar dacă calculăm şi posibilitatea fiecărui avocat din dosar de a contesta fiecare dintre cele 50 de întrebări…
PS. Colegul meu Viorel are şi aici partea de contribuţie la redactarea regulilor, aşa că îi dăm Cezarului ce e al Cezarului…
