Cultura Roma între identitate şi discriminare

Numele :       Roma (engleză), Ţigani, uneori Romi (română), Rom (limba minorităţii).

Populaţia  in Romania :

Conform recensământului din 1992, există 409.723 romi. Alte estimări: până la 1,8 milioane (7,9%). Unele organizaţii susţin că numărul lor atinge 2,5 milioane (Minority Rights Group, 1997:240). Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii estimează numărul lor, în 1998, între 1.452.700 şi 1.588.552 (heteroidentificaţi), dintre care 922.465 până la 1.002.381 (autoidentificaţi) (Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, 2000).

Populaţia acestor comunităţi în alte teritorii/ţări din Europa Centrală sau de Sud-Est.

Toate datele de mai jos provin din World Directory of Minorities – Ghidul Minorităţilor Lumii (Minority Rights Group, 1997), cu excepţia celor care au specificată o altă sursă.

  • Albania – recensământul din 1989 nu dă nici un fel de informaţii. Se estimează că ar fi până la 100.000 (2,9%);
  • Bosnia-Herţegovina – numărul estimat înainte de 1992 era de 100.000;
  • Bulgaria – (recensământul din 1992) 312.000 (3,7%);
  • Cipru – 500-1.000 (0,7 – 0,13%);
  • Croaţia – se crede că sunt 18.000 (0,37%);
  • Grecia – estimările oficiale: 160.000–200.000 (1,5–1,9%); MRG-G estimează aproximativ 350.000;
  • Macedonia – nu apare în nici un recensământ. Alte estimări: 200.000 (10,3%);
    • Republica Cehă – 33.500 (0,3%). Alte estimări: până la 300.000 (2,9%);
  • Republica Federală Iugoslavia – 137.265 (1,3%). Alte estimări ating 500.000 (4,8%);
  • Republica Moldova – 20.000-25.000;
  • Polonia – 15.000 (0,03%);
  • Slovacia 80.600 (1,5%). Alte estimări: până la 350.000 (6,6%);
  • Slovenia – 2.293 (0,11%). O estimare neoficială: 7.000 (0,35%);
  • Turcia – aproximativ 50.000 (0,08%).
  • Ungaria – (recensământul din 1990) – 143.000 (1,3%). Alte estimări: 250.000-800.000 (2,4-7,8%);

 

Romi este denumirea unui grup etnic originar din India medievala . Pe langa numeroase practici pagana , romii detin in general religia populatiei majoritare .Din motive variate multi romi nu isi dezvaluie identitatea etnica , astfel desi conform recesemintelor din 2002 populatia de etnie roma ajunge la un total de aproximativ 5 milioane , conform diverselor organizatii etnice din intreaga lume numarul lor se pare ca se ridica la 12 milioane .

Limba

Denumirea limbii vorbite de minoritate :

Romani, vorbită de aproximativ 60%.

Limba romani face parte din ramura indo-ariana a limbilor indo-europene fiind similara cu limbi precum punjaba si hindi .In functie de tara in care s-au stabilit populatiile de romi , limba vorbita de acestia a imprumutat cuvinte din limbile dominante in regiunile respective .

Limba a jucat un rol-cheie în continuitatea culturii rome .Dar, în acelaşi timp, scepticii subliniază că limba nu îi uneşte neapărat pe romii europeni, care vorbesc dialecte diferite şi, dincolo de un nucleu comun de vocabular, s-ar putea să nu se înţeleagă unii cu alţii.

“Este o structură intactă, care se păstrează foarte bine în foarte multe dialecte. Iar o limbă nu se judecă după lexic, ci după structură. Limba romani a avut această structură pe care a păstrat-o în mod miraculos, spre deosebire de alte popoare care au avut scriere, instituţii, şi care au pierdut limba. Limba romani nu a avut niciodată instituţii, nu a avut scriere mult timp şi totuşi s-a păstrat miraculos; în plus, rupându-se de contextul indian înainte de anul 1000, este mult mai aproape de sanscrită, păstrează, de pildă, cele opt cazuri.”( explică Gheorghe Sarău, care predă romani la Universitatea Bucureşti)

Acest grad de sofisticare poate apărea ca o surpriză în ochii multor est-europeni, înclinaţi să vadă în romani nu o limbă, ci un “argou”. Apreciere limitată şi cu cauze multiple: una dintre ele este închiderea şi păstrarea propriilor secrete, practicată în multe comunităţi de romi, care au simţit că numai aşa pot supravieţui. În plus, comunităţile rome par să pună mare preţ pe diferenţele dintre ele.

Practicile religioase.

Sunt ortodocşi (83,5%), catolici (4,7%) şi protestanţi (4,3%), în funcţie de zona în care locuiesc şi de religia dominantă din zona respectivă (Recensământ 1992 in Romania)

Informaţii de natură economică:

Din punct de vedere economic, comunitatea roma este cea mai defavorizată din România. Înainte de evenimentele din 1989, era obligatoriu să fii angajat undeva, iar toate locurile de muncă trebuiau să fie aprobate de guvern. În timpul comunismului, majoritatea romilor erau angajaţi în agricultură, în activităţi forestiere, în construcţii, în industria alimentară. Odată cu sfârşitul economiei centralizate, rata şomajului a crescut fără a mai putea fi controlată. Proporţia populaţiei active în rândul romilor este foarte apropiată de valoarea înregistrată în populaţia totală (60,2% comparativ cu 63,3% în 1998 – Comisia Naţională de Statistică, 1998). În ciuda acestui fapt, procentul populaţiei de etnie roma ocupată este semnificativ mai mic. Doar 47% frecventează şcoala, comparativ cu 59,6% dintre români. Este interesant de observat că rata şomajului este foarte mică – 0,5% comparativ cu 6,3%, cea la nivelul întregii populaţii din România, în 1998. Există cel puţin doi factori care ar putea explica această discrepanţă dintre rata celor ocupaţi şi şomeri. Primul se referă la educaţia romilor. Doar un număr relativ redus de romi au încheiat procesul educaţional, sunt obişnuiţi să aibă un loc de muncă şi acte pentru a putea fi înregistraţi oficial. Cel de-al doilea factor se referă la faptul că doar un mic număr din populaţia activă a romilor au fost angajaţi şi din această cauză doar ei apar acum ca fiind oficial şomeri (Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii – Sorin Cace, 2000).

 

Un strop de istorie

Ipoteza acceptată de cei mai mulţi istorici este că strămoşii lor au migrat din nordul Indiei, către vest, acum mai bine de 1000 de ani. De ce au migrat?

“Cred că au fost împinşi să imigreze de luptele date în nordul Indiei, o zonă continuu invadată din nord şi din vest, afirmă Donald Kenrick. Iar dacă aveai un anume tip de ocupaţie în acea perioadă, orice posibilitate de muncă era blocată. Pentru grupurile de nomazi, astfel de condiţii de viaţă erau extrem de dificile. Nemaivorbind că în vreme de război nu erau nici bani pentru distracţii, aşa că muzicienii şi artiştii nu găseau de lucru”.

 În jurul anului 1300, un număr mare de Atsingani au fost înrobiţi în două principate române – Valahia şi Moldova.

Istoricii cred că majoritatea romilor au pornit spre Europa fugind din calea turcilor şi, posibil, a Marii Ciume. Iar Europa i-a atras fiindcă acolo era nevoie de oameni care să cultive pământul, e de părere istoricul Donald Kenrick. Unii dintre ei se prezentau ca pelerini sau penitenţi. Şi erau bineveniţi în cetăţile medievale.

Primul genocid a a avut loc in anii 1500 cand în ţările germane se organizau “vânători de ţigani”, care presupuneau uciderea tuturor celor prinşi.Legile germane au fost preluate apoi de toată lumea iar ţinta lor au fost nomazii.

Din cauza expulzărilor şi a asasinatelor, mulţi romi au pornit înapoi spre est, spre Polonia, o ţară mult mai tolerantă pe atunci. În alte părţi, în vestul şi centrul Europei, anul 1500 a marcat începutul unei represiuni feroce. Spânzurătoare sau expulzare în Anglia; însemnare cu fierul roşu şi capete rase în Franţa; în Moravia, femeilor li se tăia urechea stângă iar în Boemia, cea dreaptă.

În jurul anului 1400 are loc o masivă migraţie către Europa de Vest. Aici primesc un nume nou: ‘gypsy’, cuvânt care provine din ‘egiptean’ – aceasta fie fiindcă ei înşişi spuneau că vin din Egipt, fie fiindcă veneau dintr-o zonă a Greciei numită Micul Egipt.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial poporul rom a fost supus unor persecutii fiind supus unor actiuni de epurare etnica si culturala.Alatur de evrei romii au fost pradati , lipsiti de bunuri si averi si tirmis in lagare de concetrare in vederea stergerii oricarei urme a acestor averi (Birkenan si Auschwitz in Germania; Deportati in Transnistria pentru romi de pe teritoriu Romaniei unde au fost in cea mai mare parte lasati sa moara de foame si de frig ).

Indiferent de trecutul acestor grupuri – un subiect de dezbatere continuă în rândul istoricilor – majoritatea par să fi trăit aceeaşi istorie: a sărăciei, excluderii şi, uneori, a sclaviei. Elita romilor avertizează însă că e riscant să fie construită în mod artificial o “entitate romă”, încălcându-se dreptul la diferenţă.

Cultura si traditii

Comunităţi precum cea din Clejani le-au predat copiiilor, din generaţie-n generaţie, tehnici, cunoştinte şi meşteşuguri. Adesea se întâmplă ca asemenea comunităţi să pună apartenenţa profesională deasupra celei etnice.( Clejani, sat prăfuit din Câmpia Română, a găzduit de secole o academie informală de lăutarie.)

Elitele rome se luptă în prezent să traseze harta identităţii culturale rome, a Romanipen-ului, a codurilor simbolice şi a sistemelor de valori care-i definesc pe romi. Operaţiune delicată, fiindcă riscă să producă un construct unitar de hârtie, în care romul viu să nu se regăsească – avertizeaza şi se auto-avertizează Delia Grigore- şi-a luat doctoratul în antropologia culturii rome şi predă acum la Universitatea Bucureşti.

Harta Romanipen-ului seamănă cu un mozaic din care unele piese parcă stau gata să sară din aranjament. Aliajul subtil limbă-meserii-valori le ţine lipite, pe unele, în tablou. Dar mai e un liant: diviziunea romi-neromi. Romii şi ‘gagiii’. ‘Rom’ înseamnă ‘om’, e un cuvânt vechi indian; ne-romul, celălat, e numit Gadjo, „gagiu” – dacă românizam pronunţia.

Diferenţa între “noi” şi “ei” a jucat un rol important în cultura diverselor comunităţi de romi. Romii au fost respinşi de populaţia majoritară şi, la rându-le, au respins-o. Au fost persecutaţi, înrobiţi sau asimilaţi forţat. Aşa că romii au încercat să stabilească relaţii speciale cu Ceilalţi. 

Există multe mituri care explică migraţia continuă sau sărăcia romilor. Unele spun că ei ar fi fost “pedepsiţi” pentru păcate precum cel de a-l fi “îndemnat” pe Iuda să îl trădeze pe Isus sau de a fi făurit cuiele răstignirii.

“Cu cât aceste legende sunt mai departe de realitate, cu atât mai mult se perpetuează – cum ar fi, de pildă, legenda ţigăncii care a furat un cui la răstignirea lui Isus sau cea care spune că romii sunt fii de faraoni”, subliniază Jerzy Ficowski.

Din punctul de vedere al romilor, este o poveste despre cum de la bun început romii au fost lăsaţi fără nimic şi care explică secolele în care nimic nu a fost al lor: “Când s-au împărţit binecuvântările şi toate cerealele, toate popoarele, din fiecare seminţie, au mers cu câte un sac şi Dumnezeu le-a pus acolo grâu, porumb, tot ce trebuia. Când a venit şi romul nostru, n-avea sac! Şi Dumnezeu a spus: ‘ţie unde să îţi pun, că n-ai sac!’ Şi el a răspuns: ‘Doamne, pune-mi mie la ceilalţi, că-mi iau partea mea de la ei.”

“Când s-au împărţit binecuvântările şi toate cerealele, toate popoarele, din fiecare seminţie, au mers cu câte un sac şi Dumnezeu le-a pus acolo grâu, porumb, tot ce trebuia. Când a venit şi romul nostru, n-avea sac! Şi Dumnezeu a spus: ‘ţie unde să îţi pun, că n-ai sac!’ Şi el a răspuns: ‘Doamne, pune-mi mie la ceilalţi, că-mi iau partea mea de la ei.”

Păstrători ai tradiţiilor altora

Muzica tradiţională, cântecele de jale şi baladele lungi au fost cele care au ajuns să facă azi carieră mondială.Interesul tot mai mare faţă de muzica tradiţională din lume i-a adus şi pe romi în atenţia publicului de pretutindeni. Secole de-a rândul, muzicienii romi din sud-estul Europei au cântat pentru comunităţile lor dar şi pentru gagiii care i-au tocmit la nunţi şi înmormântări. Romii au jucat astfel un rol crucial în păstrarea tradiţiilor celorlalţi. Ca muzicieni angajaţi pentru diverse ocazii, au cântat pe gustul tuturor.

Romii fac muzică pentru ei şi pentru alţii dar poveştile se spuneau mai ales în sânul comunităţii stimulând sentimente de mândrie şi apartenenţă culturală.

Adevaruri dureroase

Legea română pedepseşte discriminarea şi prevede acces neîngrădit pentru toată lumea în locurile publice. În ultimii trei ani, Consiliul pentru Combaterea Discriminării a emis în jur de 60 de sancţiuni şi aproape jumătate din ele sunt legate de discriminare împotriva romilor.

Consiliul nu are competenţe în cazurile de acţiuni cu caracter fascist, considerate infracţiuni penale.

În centrul Bucuuireştiul s-au putut vedea ani de zile inscripţii de genul “Moarte ţiganilor”, uneori cu o zvastică desenată lângă. Majoritatea trecătorilor le dezaprobă, dar nimeni nu le şterge.

Potrivit unui raport al OSCE, cele mai multe atacuri de tipul ‘skinheads împotriva romilor’ au avut loc în Cehia, Bulgaria şi Slovacia dar incidente asemănătoare au fost raportate în toate ţările central şi est-europene.

Presupusele rate înalte ale infracţionalităţii în rândul romilor se leagă de fapte cu gravitate relativ mică; cei mai mulţi dintre politiştii intervievaţi au remarcat o proporţie covârşitoare de furturi de mâncare. Poliţia a încetat să mai facă publice statistici infracţionale în care se foloseşte criteriul etnic, în urma adoptării legii de combatere a discriminării. Comisarul şef Ştefan Câmpean, din Inspectoratul General al Poliţiei, declară că rata criminalităţii rome nu avea şi nu are nimic special – în pofida percepţiei generale cu totul opuse.

Instituţiile internaţionale atrag atenţia că romii din Europa centrală şi de est trăiesc într-o sărăcie de 10 ori mai mare decât a populaţiilor majoritare din regiune. Speranţa de viaţă a romilor e cu 10-15 ani mai mică decât a est-europenilor.

Cât timp ar putea dura procesul de îmbunătăţire a situaţiei romilor? “Acum cinci ani, nici nu-mi trecea prin cap că voi lucra pentru guvern. Dar într-un an, totul s-a schimbat” – spune Viktoria Mohacsi, care a ajuns să lucreze pentru guvernul de la Budapesta şi pentru Parlamentul European – în câţiva ani. Dar construirea punţilor dintre romi şi “noua Europă” va fi un proces îndelungat, avertizează Nicolae Gheorghe.

“Dac-o să dureze doar o generaţie, ne putem considera norocoşi! 20-30 de ani nu-nseamnă mult. Din perspectivă istorică, avem de reparat sute de ani de marginalizare – ceea ce nu poţi face bătând din palme. Asta nu înseamnă să fim oportunişti şi inactivi: trebuie să ne luptăm pentru fiecare om în parte, pentru fiecare caz în parte de discriminare, de maltratare şi aşa mai departe. Dar, în acelaşi timp, avem mare nevoie ca societăţile est-europene să se maturizeze şi ca romii înşişi să se maturizeze. Trebuie să ajungem cetăţeni responsabili, care joacă aşa cum se cade jocul democratic, şi să fim parte a sistemului democratic.”

 Rasism. Discriminare. Segregare

Iulius Rostaş pretinde că “fiind marginalizaţi şi supuşi opresiunilor timp de secole, subiecţi ai asimilării forţate şi ai discriminării, romii şi-au dezvoltat propriile lor strategii de supravieţuire, strategii care îi fac diferiţi faţă de indivizii de altă etnie. Experienţa Porrajamos-ului – echivalentul Holocaustului în limba romani – a conferit romilor sensul apartenenţei la aceeaşi comunitate, indiferent unde trăiesc” (Rostaş, 2000).

Experienţa istorică a diferitelor grupuri a generat o mulţime de caracteristici istorice particulare. Fiind o minoritate, indiferent unde trăiesc, romii au fost nevoiţi să se adapteze la mediul aflat în schimbare. Aceasta a dus la diferenţe de cultură, de obiceiuri, de limbă. Ei pot fi clasificaţi în funcţie de ocupaţiile tradiţionale pe care le practică şi de dialectul pe care îl vorbesc. În România trăiesc mai multe grupuri diferite. Chiar dacă există o oarecare distanţă între grupuri, există un sens al apartenenţei la aceeaşi comunitate ce este întărit de adversitatea celor de alte etnii faţă de ei.

Un aspect deosebit de important al culturii romilor este muzica. Ea a fost recunoscută aparent chiar şi de către regimul comunist care le-a interzis să mai cânte în limba romani, permiţându-le să cânte numai în limba română, mulţi cântăreţi romi fiind obligaţi să părăsească ansamblurile populare din care făceau parte. De fapt, muzica romilor a fost interzisă complet în România înainte de 1989 (Helsinki Watch, 1991:21). Unul dintre triburile romilor din România este cunoscut sub numele de Lăutari, ceea ce indică faptul că muzica este mai mult decât o tradiţie pentru ei; este un mod de viaţă. Din moment ce analfabetismul este larg răspândit printre romi, se presupune că ei nu ştiu să citească notele muzicale. Acest lucru face ca faima de buni muzicieni pe care şi-au câştigat-o în întreaga Europă să fie şi mai de apreciat. Romii sunt la fel de cunoscuţi şi pentru talentul lor la dans, chiar dacă, adeseori, dansurile lor li se par lascive celor de altă etnie. Acesta este un alt motiv pentru care sunt consideraţi “imorali” (Clebert, 1963:144, 152).

Romi sunt de mai multe categorii in functie de decizia pe care o iau privind identificare cu etnia roma si stilul de viata :

a) romi care prezintă toate caracteristicile etnice tradiţionale şi care se autoidentifică drept romi în toate contextele, atât în cele oficial–administrative, cât şi în cele informale;

b) romi care prezintă toate caracteristicile etnice tradiţionale, pe care şi ceilalţi îi identifică ca romi după modul lor de viaţă, dar care nu se autoidentifică în contextele oficial-administrative ca fiind romi; informal ei se autoidentifică ca romi;

c) romi “modernizaţi” care şi-au schimbat modul de viaţă, în sensul modernizării şi care deci nu mai prezintă indicii vizibile ale modului tradiţional de viaţă, care se autoidentifică ei înşişi ca romi, atât în contexte formale, cât şi informale (activiştii etnici, oameni de afaceri);

d) romi “modernizaţi” care tind să nu se mai autoidentifice ca romi sau o fac în mod fluctuant şi pe care ceilalţi îi pot sau nu identifica, ca romi;

e) “foşti romi” care s-au integrat în populaţia majoritară până la dispariţia trăsăturilor distinctive, care au renunţat chiar pentru ei înşişi la autoidentificarea ca romi.

Tendinţa romilor de a adopta limba şi chiar religia existente în zona în care trăiesc, uneori declarând la recensăminte că aparţin altor etnii, este probabil motivată, în cea mai mare măsură, de instinctul lor de autoconservare şi nu de alţi factori.

În timp ce mulţi romi de naţionalitate română „au abandonat” unele aspecte ale culturii lor, au păstrat altele. Limba romani, de exemplu, este întâlnită la aproximativ 60% din populaţie, unele triburi păstrează şi îmbrăcămintea tradiţională. Cu toate acestea, pentru a primi o educaţie sau un loc de muncă, romii de naţionalitate română sunt adeseori obligaţi să se conformeze practicilor celorlalte etnii.

Departe de a fi integraţi, marea majoritate a romilor din România sunt consideraţi paria societăţii. Stereotipurile abundă, iar mass media nu face nimic pentru a stăvili actele de discriminare. Mai mult, organismele statului tind să îi considere pe romi ca pe o problemă socială şi să îi trateze ca atare . Atâta timp cât această atitudine continuă, romii nu vor fi niciodată acceptaţi sau integraţi în celelalte comunităţi din România.

În prezent, autopercepţia comunităţilor de romi tinde să fie similară percepţiei pe care majoritatea o are despre aceştia (Save the Children, 1998:16). Cercetarea întreprinsă de Helsinki Watch pare să susţină următoarea teorie: „nu numai românii se uită de sus la ţigani, dar chiar şi ţiganii îi abordează, frecvent, pe alţi ţigani cu aceleaşi stereotipuri” (Helsinki Watch, 1991:74). Bineînţeles, nu se poate spune că această atitudine este întâlnită la toţi indivizii, depinzând de comunitatea specifică şi de zona în care comunitatea trăieşte. Discriminările din şcoală asigură autoperpetuarea acestui cerc vicios.

De la căderea comunismului, în România numărul incidentelor de natură naţionalistă sau etnică a crescut considerabil. În timp, ţinta unor astfel de incidente au fost minorităţile, romii, cei mai vulnerabili membrii ai societăţii, fiind consideraţi ţapi ispăşitori atât de către autorităţi cât şi de către populaţia majoritară.

Mass-media este de asemeni o sursă activă de stereotipuri anti-roma. O serie de titluri apărute în două ziare naţionale în perioada mai-iulie 1998, demonstrează foarte clar această atitudine. “O lichidare de conturi sângeroasă între doi ţigani” (Adevărul, 20 mai 1998), “Procesul lui Fane Căpăţână – Confruntare între mafiile ţigăneşti” (Adevărul, 24 iunie 1998), “Ţiganii din Căzăneşti se bat pentru aluminiul furat” (Adevărul, 13 iulie 1998), “Luptele dintre mafiile ţigăneşti iau o pauză – Vinovaţii “asaltului de la Străuleşti” au fost arestaţi” (Ziua, 14 iulie 1998), “Două cete de ţigani înarmaţi cu bâte de baseball s-au bătut în zona ştrandului Tineretului” (Ziua, 29 iulie 1998).

Măsura în care limba romani este acceptată este strâns legată de nivelul de acceptare a membrilor minorităţii. De vreme ce romii sunt marginalizaţi şi mulţi dintre ei alungaţi din comunităţile lor, există, aşa cum deja am discutat, o tendinţă de a încerca să se integreze prin utilizarea limbii populaţiei majoritare din zona în care trăiesc.

Este evident că statul consideră limba romani ca legitimă de vreme ce este utilizată ca limbă de predare în unele şcoli din ţară. Cu toate acestea, discriminarea din cadrul sistemului şi chiar în şcoală nu permite ca numărul elevilor care studiază în romani să fie prea mare.

CONCLUZII

Situaţia comunităţii roma din România s-a deteriorat brusc după 1989. Într-un climat al schimbărilor, care permitea altor minorităţi să spere la un viitor mai bun, romii au fost supuşi discriminărilor, sărăciei şi în unele cazuri, morţii.

Discriminarea este o problemă a romilor din România şi în alte domenii decât educaţia şi îmbracă forma atât a violenţei fizice cât şi a tratamentului necorespunzător din partea autorităţilor. Violenţa comunitară, manifestată sub forma raidurilor întreprinse de poliţie, reprezintă o serie regulată de abuzuri suferite de romi din 1990 încoace. Toată comunitatea a fost etichetată drept criminală şi au fost expulzaţi din zone în care trăiau de decenii, singura lor crimă fiind “etnia”. Aceşti oameni au fost forţaţi să se mute la oraş pentru a căuta un loc de muncă, aceia dintre ei care sunt calificaţi şi solicită un loc de muncă, descoperă că şi în acest caz etnia lor este o “problemă”.

Privite în ansamblu, problemele cu care au de-a face etnicii roma din România sunt foarte serioase cu toate acestea dacă indivizii ar fi mai deschişi la înţelegerea diferenţelor dintre comunităţi, s-ar putea găsi soluţii.

Educaţia este în mod evident necesară pentru a înlătura prejudecăţile şi rasismul, copiii nu se nasc rasişti – ei învaţă discursul rasist acasă sau din alte surse. Integrarea copiilor romi sau de alte etnii este necesară încă din primii ani de şcoală, astfel încât ambii să înveţe cum să se comporte unul cu celălalt. Din păcate, acest lucru este aproape imposibil de realizat dată fiind starea actuală a sistemului educaţional, după cum a fost prezentat mai sus.

Formarea unei clase intelectuale în cadrul romilor din România nu ar aduce decât beneficii uriaşe minorităţii. Romii care sunt capabili, atât din punct de vedere al inteligenţei cât şi social, de a interacţiona cu cetăţenii de alte etnii la un nivel intelectual şi politic, ar putea ajuta foarte mult la conştientizarea problemelor minorităţii şi la promovarea unei înţelegeri pe o scară cât mai largă a modului de viaţă specific romilor.

 

sondaj de opinie privind cultura roma

Nu plac tiganii… Si nici eu lor. Si ma doare in cot. Si nu inteleg de ce asa mare „ocrotire” acum pt ei.. Ala chiar a omorat o persoana, ala chiar merita ce-i mai rau. Si asta merita cam toti oamenii, indiferent de nationalitate in mom in care se intampla asta. Dar ca din cauza lor si noi sa fim bagati in aceasi oala nu mai e corect. Pe ei nu-i obliga nimeni sa fure, ei sunt rugati sa vina la scoala, cine ii impiedica sa se spele, cine-i impiedica sa fie corecti, sa munceasca si sa nu mai ceara zi de zi? Ei pe ei. Ei sunt cei superiori, ei sunt cei care iti baga o cantare in mijloacele de transport IN COMUN, ei sunt aia care cer drepturi si cei care se simt discriminati, ca de’ au invatat asta de la marile organizatii care apara drepturile omului…dar cand iti da in cap, te injura , te fura si incearca mereu sa te tepuiasaca nu mai sare nimeni….Sunt si ei oameni, nu??? . Duceti-va la scoala, spalati-va si ciocul mai mic, ca personal v-as lua la bataie daca as putea!
Stiu ca exista exceptii. Cunosc cateva. Am un mare respect pt cei care sunt altfel si incearca sa traiasca bine, dar raspanditi exemplul vostru. E NEVOIE!!!

23 ani , studenta la jurnalism

“Parerea mea despre tigani” mi se pare un subiect la care trebuie sa te gandesti putin deoarece depinde la ce tigani te referi…la cei care fac parte din etnia rroma sau “tiganii” cei care iau parte la nefericitele  nenorociri care se intampla?…

Spre rusinea mea despre cei din etnia rroma nu stiu prea multe, poate doar ceea ce am aflat din serialele\telenovelele de la televizor, Sau poate ceea ce ma fascinat in filmul “Pisica alba pisica neagra”? Stiu ca au avut niste traditii foarte puternic inradacinate in cultura lor, daca mai tin aceste traditii cu acceasi strictete nu stiu.Am auzit  muzica lor care prin ritmul ei denota spiritul acestor oameni. Mereu toate astea mi s-au parut extremde interesante dar nu m-am documentat mai mult, poate pentru ca nimeni din jurul meu  nu pare interesat de acest  subiect si astfel mi-am pierdut si eu interesul.

In zilele noastre oamenii numesc tigan poate pe cineva care face o fapta in afara legii de multe ori indiferent daca  este de etine rroma sau nu,asta nu inseamna ca cei din etnie rroma nu fac fapte ilegale din diferite motive; dar din aceasta cauza toti cei de etnie rroma sunt priviti cu dispret si considerati tigani,poate nu de toti oamenii dar de marea majoritate.Sunt sigura ca se fac diferente in diferite momente de diferiti oameni.

Cred ca  nu e corect deoarece nu cred ca toti sunt pusi pe fapte rele, dar in acelasi timp cred ca asta se datoreaza tot lor deoarece multi din aceasta etnie sunt saraci si fac orice pentru a supravietuii sau poate ca e vina noastra ca nu facem ceva sa ii ajutam…

20 ani , Studenta la teatru

Sunt oameni normal dezvoltati din toate punctele de vedere…

Clase:

1.tigani cu inclinatii  pozitive…indepliniti social si material

2.tigani cu inclinatii pozitive…neindepliniti social sau material (insucces datorat „conditiei” sociale)

3.tigani cu istorie culturala,modesti material,indepliniti social

4.tigani cu inclinatii spre starea sociala si materiala a altor „specii” umane (RO,ES,IT….turisti)

 

24 ani , studenta stomatologie

Rromi reprezinta o etnie minoritara in romania avand  traditii obiceiuri specifice culturii lor.Acestea intra in conflict cu legea statului in care traiesc.Intradevar fiecare individ trebuie sa se supuna legilor statului/regiunii/orasului de care apartine. Exista o diferenta intre legile fizice care se referea la reguli si norme care se refelecta asurpa locuitorilor unei zone-limitare geografica si legile spirituale care se refera la credinta cultura etc reprezentand partea psihica etc  ;deci apare un conflict intre fizic si psihic . Din punct de vedere a discriminaii Rromilor in general minoritatile sunt discriminate acum gradul lor de discriminare depinde in primul rand de comportamentul si capabilitatea lor de adaptare la societatea in care traiesc ; astfel Rromi deja avand un stil de viata care intra in conflict cu stilul de viata romanesc(sau american cum tinde sa devina) au probleme majore de integrarea ; Sansele lor sunt minore dar tot ei decid daca vor sa fie parte a tarii sau nu .Din pacate doar cativa isi doresc asta nefiind un numar destul de insemnat ca sa poate fii considerat reprezentativ .

23 ani , Student urbanism

Rromii sunt un popor de nomazi.Ei nu traiesc pentru ziua de maine,deci lor nu le pasa de consecintele faptelor din clipa actuala daca pe moment instinctul le spune sa o faca.Instinctul este ceea ce ii defineste si deci educatia care traseaza autocontrolul si echilibrul psihic nu numai ca lipseste dar este vazuta ca o trasatura atipica in viziunea rroma.Sunt ghidati de oportunism,iar cand au ocazia sa obtina un anumit lucru fie material sau informational se mobilizeaza in asa fel incat se folosesc din plin de disimulare,intimidare,minciuna si chiar agresivitate,fie verbala sau fizica,orice pentru a-si atinge scopul.Promoveaza tot ceea ce iese in evidenta,de la culorile strigatoare la accesorii si de la automobile la imobile, trasatura data de excesul de vanitate si trufia care le alimenteaza vesnica dorinta de a domina un teritoriu sau grupurile sociale din care fac parte,ajungandu-se de multe la competitii cu membrii altor grupuri similare generand conflictele atat de numeroase in randul lor,conflicte care,inca o data,frapeaza prin tensiunile generate si prin intensitatea violentelor.

23 ani , inginer

Andreea Ologeanu studentă an II Master, Management Urban pentru Oraşe Competitive, Facultatea de Urbanism, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” – Bucureşti

 

 

 

 

 

BIBLIOGRAFIE :

 

  • Sprijin pentru strategia naţională de îmbunătăţire a situaţiei romilor – componenta instruire  / ref: ro 2002/000-586.01.02 europeaid/114833/d/sv/ro / raport final  13 octombrie 2003 – 12 ianuarie 2006

 

  • Centrul de Documentare şi Informare despre Minorităţile din Europa de Sud-Est (CEDIMR-SE)  / Minorităţile din Europa de Sud-Est / Romii din România

 

http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2005/06/050622_romi_repere_istorice.shtml