Când eram în clasele primare, ba chiar şi în gimnaziu, în prima zi în care reveneam la şcoală, primeam ca temă pentru acasă o compunere în care trebuia să ne povestim vacanţele. Nu mi-a plăcut niciodată! Trebuia să inventez de fiecare dată câte ceva, pentru că vacanţa mea era doar a mea…nu şi a doamnei învăţătoare…
Timpul a trecut… Acum nu mai trebuie să fac nicio compunere… Deşi, fie vorba între noi, căteodată aş mai vrea să mai fac o astfel de temă… Dacă asta ar fi condiţia posibilităţii întoarcerii timpului care a trecut, aş accepta cu plăcere chiar…
Acum, luna ianuarie are o altă semnificaţie. Nu mai e luna în care mă întorceam la şcoală cu emoţie. Sau cu regretul sărbătorilor care trecuse…
Acum… e doar un nou început! Un moment în care te gândeşti la tot ceea ce ai de făcut în anul în care tocmai începe…
Ce-mi doresc pentru noul an? Muuulte!!! Atât de multe încât nici nu ştiu cu ce să încep. Să fiu sănătoasă în primul rând. Restul, multe ce-i drept, vor veni de la sine.
Cu toţii sperăm însă că anul acesta va fi şi mai „cool”, că va decurge totul bine la serviciu, că vom petrece mai mult prin cluburi sau prin biblioteci, depinde de opţiunea fiecăruia, sau, de ce nu, că vom întâlni marea dragoste.
În fond, suntem tineri şi încă studenţi (frumoasă meserie)! Ne mai putem permite să fim impertinenţi cu noi înşine. Şi cerem orice de la noi şi de la ceilalţi! Încă mai credem că mai putem schimba ceva în lume, că într-un fel a fost până acum şi în altul după noi… că întreaga lume e a noastră… Că suntem invincibili! Şi nemuritori! Şi că nimic nu o să ne dărâme!
Orice şi oricât am spune, cert este că şi anul acesta care tocmai a început, va fi unul fierbinte, fierbinte, fierbinte!!!
