Minunea fratilor Lumière ii lasa cu gura cascata pe interbelici. Nu suntem departe de entuziasmul celor de atunci. Primarii (in adevaratul sens al cuvantului) aveau viziuni marete cu acest bulevard astfel ca s-au deschis o multime de cinematografe, cafenele, berarii si restaurante.
Spuneam ca as avea pofta de o bere, dar hai mai bine sa vedem un film inainte. Cinema Corso, se numea inainte de revolutie Victoria. Netul imi joaca feste iar informatiile imi sunt putine, astfel ca ma voi rezuma la a va arata o poza facut prin anii de glorie ai tatucului nostru.
Mai jos, spre Cismigiu, se afla betiile. Bine, se aflau. Mirosul de carnaciori si mititei stinsi cu o halba de bere parca mai persista si acum printre ruinele hotelului Palace. Deschis cu mare pompa pe la 1915, ajunsese unul din hotelurile luxoase ale capitalei. Dotarile de inceput de secol XX contineau printre altele si linii telefonice catre orice destinatie europeana. Salile de bal, biliard, cazino ii asteptau pe clientii ce veneau de la gara cu autobuzul privat al hotelului.
De fapt beraria Gambrinus si-a mutat aici istoria pe la 1940, pana atunci functionand vis-a-vis de Teatrul National. Nu, nu la Universitate ci pe Calea Victoriei.
Desi mititelul e putin probabil ca va reveni, compania Hercesa spune ca va angaja un manager ca dupa renovarea cladirii sa readuca spiritul berariei si berii la halba.
Tot cu berea si cu micul ne dam seama ca mai e putin pana a doua zi. Citim ziarul in Cismigiu?
