Belladonna

 

                  Descrierea: Plantă otrăvitoare, erboasă, ce creşte prin locuri umbroase, dosnice, prin păduri şi regiuni muntoase.Are flori roşietice.Se întrebuinţează frunzele şi rădăcinile.Foile sunt verzi când sunt proaspete şi devin brune şi creţe când sunt uscate.

                  Rădăcina are o coaje galbenă-brună, care se desprinde uşor de pe rădăcinile bătrâne şi greu de pe cele tinere.Ruptă, rădăcina împrăştie o pulbere albă.

                  Recoltarea: Frunzele se adună în momentul înfloririi în Iunie şi Iulie, se usucă la loc cald, umbros şi uscat şi se păstrează în saci, ferite de umezeală.Au miros caracteristic, neplăcut, şi gustul amar şi acru.Rădăcinile se culeg toamna.Se curăţă de pământ, se spală cu apă, se usucă şi se taie în felii care se păstrează înşirate pe sfori, ferite umezeală. Rădăcina n-are miros, iar gustul este dulceag.

                 Întrebuinţarea: Se întrebuinţează în nevralgii, astmă, epilepsie, contra transpiraţiei la tuberculoşi.Se dă ca extract ( 0.01 – 0.05 ), ca pulbere de foi ( 0.01 – 0.05 ) ca tinctură ( 5 – 30 picături ) şi sirop ( 5 – 20 gr. ).În fumigaţiuni contra astmei, loţiuni, supozitorii şi decocţiuni externe.Din foi se prepară alifii şi intră în compoziţia Balsamului tranquil, întrebuinţat în fricţiuni.Atropina ce o conţine, se întrebuinţează în bolile de ochi şi drept calmant.