Într-o lucrare apărută în editura Colecţiunea „Probleme şi Idei”, profesorul dr. G. Marinescu a studiat magistral „problema bătrâneţei şi a morţii naturale”.D-sa îşi publicase mai dianinte cercetările în această direcţie în „Revue generale des sciences” ( 1904 ), arătând mecanismul prin care se produce îmbătrânirea, precum şi în „Presse medicale” din 1922.
Tot relativ la această problemă a făcut diverse comunicări la Academia română, la Academia de ştiinţe şi la Academia de medicină din Paris.Înaintea d-sale Elie Metschnikoff atacase această problemă într-o lucrare filozofică arătând o nouă concepţie asupra mecanismului cum devine omul bătrân.După Metschnikoff, bătrâneţea manifestată prin slăbirea forţelor, gârbovirea corpului, încărunţirea părului, căderea dinţilor, etc., adică o degenerare a diferitelor ţesuturi, ar fi rezultatul unei atrofii ( închirciri ), a celulelor ( omul nu e decât o colonie de miliarde de celule, sau microscopice cutiuţi de protoplasmă ) şi înlocuirea acestor celule prin firişoare sau fibre.
Aşa în creer dispar celulele nervoase, acelea prin care se îndeplinesc toate funcţiunile sufleteşti şi intelectuale, fiind înlocuite prin firişoare – fibre numite nevroglie ( fire sau fibre sau cum se mai numesc ţesut conjunctiv există şi în stare normală, şi la tineri, dar în câtime mică şi servind numai ca elemente de susţinere a celulelor, ca un fel de schelet al lor ).
Tot astfel la al doilea mai important organ al vieţii: ficatul, dispar încet-încet celulele care împlinesc funcţiuni importante pentru viaţă.În rinichi acelaşi proces se întâmplă şi în sfârşit în testicule şi ovar, celulele sunt la fel înlocuite prin fibre conjunctive când omul îmbătrâneşte.
Şi opera aceasta de ditrugere a „elementelor nobile” ( celulele ) din organism o îndeplinesc un fel de alte celule numite FAGOCITE ( La boalele infecţioase un fel de fagocite ne scapă de microbi, pe când la bătrâneţe altfel de fagocite – macrofage – ne mănâncă celulele! ).
Arătând acest mod, acest mecanism al bătrâneţei, atât de asemănător cu al bolii, Metschnikoff a încercat mijloace de a combate bătrâneţea întărind celulele organelor noastre şi făcându-le rezistente.Înlocuirea generală a celulelor prin fibre, îndeosebi în arterele noastre se numeşte arterioscleroză.
Metschnikoff credea că această arteriocleroză a bătrâneţei e datorită unei otrăviri a corpului prin otrăvuri fabricate de microbi aflaţi în intestinul gros al omului ( 128,000,000,000,000 de microbi s-ar afla în intestin! ).Profesorul Marinescu combate această concepţie a lui Metschnikoff.D-sa neagă lupta dintre fagocite şi celulele noastre.Nicăirea – spune d-sa – n-a constatat celule din creer la bătrâni devorate de fagocite.Mulţi savanţi străini deasemenea n-au găsit fagocite devorând celulele, ci mai toţi au constatat numai leziuni la bătrâni, provocate de turburări în circulaţie.
Marele biolog Weissman crede că bătrâneţea şi moartea sunt procese fireşti, naturale, ivite în mod fatal, independent de orice intoxicaţie intestinală.Celulele trăesc reproducându-se prin diviziune.Vine un moment când pierd pierd puterea aceasta de reînoire şi atunci mor.
D. profesor Marinescu neagă adevărul acestei concepţii.La bătrâni rănile se cicatrizează şi aceasta nu s-ar întâmpla fară puterea de înmulţire şi diviziune a celulelor.Foarte mulţi autori moderni – între care profesorul Parhon – socotesc ca pricină primordială a îmbătrânirii alterarea glandelor cu secreţiune internă.Woronoff s-a bazat pe această concepţie când a încercat întinerirea bătrânilor, altoindu-le testicule de maimuţe tinere.
Dar profesorul Marinescu combate şi teoria lui Woronoff spunând că bătrâneţea e un fenomen general, care loveşte chiar pe înseşi aceste glande.Nu glandele seminale insuficiente ar cauza bătrâneţea ci bătrâneţea ar fi chiar ea o cauză a insuficienţei tuturor organelor din corp.
În realitate există la fiecare specie de animale ( şi plante ) o anumită curbă fatală a evoluţiei adică cresc, se dezvoltă, ajung la apogeu şi apoi declină, energia lor scade, îmbătrânesc şi mor şi aceasta într-un anumit timp.Fiecare specie are un anumit potenţial de viaţă, de longevitate, de durată medie a vieţii, un anumit maximum pe cari puţini indivizi îl ating ( crocodilul trăieşte 300 de ani, balena şi elefantul 200 de ani, uliul 150 de ani, papagalul, corbul, vulturul 100 de ani, leul, rinocerul 60 de ani; gâsca, pelicanul 50 de ani, cerbul 40 de ani, boul 18 ani, păianjenul 7 ani etc., – citat după dr. G. Marinescu ).
TEORIA COLOIDALǍ A BǍTRÂNEŢEI
Coloidele evoluând în cursul anilor ajung să se lipească între ele formând floculate.Precipitarea grăuncioarelor coloidale în celule sub formă de floculate, face ca celulele acestea să înceteze a funcţiona, a trăi.Aceasta este bătrâneţea şi moartea.
Coloidele acestea se găsesc nu numai la organisme vii ci şi acolo unde nu e viaţă şi totuşi şi acolo ele sufăr, îmbătrânesc.E un proces general, fatal, al lor.Profesorul Marinescu a studiat în special îmbătrânirea celulelor nervoase ( ele au cel mai mare număr de coloide în ele ) şi acest proces de îmbătrânire coloidală e fatal, de neînlăturat.La vie, c’est la mort, a zis Claude Bernard ( viaţa e moarte! ).
Profesorul Marinescu se arată cu totul sceptic în privinţa rezultatelor intervenţiilor prin metodele lui Woronoff şi Steinach pentru reactivarea secreţiunii interneşi, prin ea, prelungirea vieţii.Totuşi d-sa conchide optimist pentru viitor.
D-sa scrie:
„A.. Lumiere, dela Lion, admite şi el că senilitatea este un proces coloidal datorit precipitării micelelor ( floculatelor ).El se întreabă însă dacă oarecare secreţiuni glandulare n-ar fi în stare să disperseze elementele micellare ( floculatele ) şi să le mărească puterea de sinteză, graţie măririi suprafeţii de contact.Fără îndoială – continuă a scrie profesorul Marinescu – cum am susţinut-o de multe ori, ştiinţa va izbuti să uşureze şi să încetinească fenomenele bătrâneţei dar nu va putea să oprească mersul ei fatal”.