Bacteriofagul

 

               Acum câţiva ani a făcut zgomot mare descoperirea unui medic francez, d-rul d’Herelle, care a găsit cauza care aduce vindecarea în boalele microbiene.El constatase că, în toate cazurile în cari se producea o îmbunătăţire a boalei, microbii erau distruşi de un parazit, care se hrăneşte numai cu bacteriile cari atacă organismul omenesc.Acestui parazit i s-a zis bacteriofag, adică mâncător de microbi, iar pentru a cunoaşte pe descoperitorul lui, i s-a dat denumirea de „bacteriofagul” lui d’Herelle.

               Ce este în sine acest „bacteriofag” nu se ştie nici astăzi bine.E un microb foarte mic că trece prin filtrurile cari, de obicei, reţin microbii şi de aceea i se zice ultra-virus filtrant.El nu poate trăi decât pe socoteala materiei vii, care, pentru dânsul, este corpul microbilor.Este „parazitul paraziţilor”.Asta se ştie, fiindcă se văd efectele lui; dar cum este acest microb, nu se poate încă defini, deoarece el nu se poate vedea cu niciunul din instrumentele măritoare de care dispune ştiinţa modernă.Ceeace se vede este nu principiul, nu corpul care pricinueşte distrugerea, ci „lysa” lui, ( substanţa produsă de acest principiu ) şi care este disolvantul microbilor vii şi tineri.

               Până astăzi, nu se poate spune mai mult în această privinţă.Dar se pot vorbi mai multe asupra efectelor acestui mâncător de microbi.Oricare ar fi bacteriofagul, un ultravirus, un ferment, un proces normal de „autolysă”, fapt e că el are un rol important în vindecarea unor boli infecţioase..Acest fapt l-a constatat d-rul Herelle şi îl confirmă prin „La Presse medicale”, d-rul Handuroy.

               Acţiunea binefăcătoare a bacteriofagului e dovedită cu deosebire în febra tifoidă şi dysenterie.Bacteriofagul care distruge bacilii febrei tifoide se găseşte în scaunul bolnavului.El nu se găseşte, însă, decât atunci când bolnavul a intrat în convalescenţă, deci după ce boala a fost biruită.

               Se găseşte el şi ceva mai înainte de însănătoşire, dar aceasta numai în cazul în care boala e menită să se vindece.Ori decâte ori boala e mortală, prezenţa bacteriofagului nu e descoperită.Aceasta arată în mod hotărât că bacteriofagul are în adevăr un rol în vindecarea febrei tifoide.În timpul cât el nu s-a arătat, bacilii îşi fac de cap şi se întrec în a îndruma pe bolnav pe calea liniştei eterne.Dar iată că întră în arena mâncăciosul căruia îi place materia fragedă a microbilor.Numai decât bolnavul simte o uşurare.Bacilii ar vrea să se ascundă, dar n-au unde.Parazitul lor nu le dă răgaz nici o clipă şi după ce i-a distrus pe toţi, trece în…scaun, mulţumit că şi-a făcut datoria.

                Între altele, e de remarcat tratamentul dizenteriei bacilare,care, în mai multe mii de cazuri, a dat vindecări repezi ca bacteriofagul.Astăzi, aproape că nici nu se mai întrebuinţează, în dizenteria bacilară, altă metodă de tratament decât aceea care cuprinde bacteriofagul.Acest principiu lytic a fost întrebuinţat şi în ciumă.

                Se cunosc cinci cazuri în cari vindecarea s-a produs după douăzeci şi patru şi patruzeci şi opt de ore.Cele mai noi încercări sunt acelea cari se fac pentru a vindeca prin bacteriofag infecţiunile pricinuite de stafilococ.Primele încercări pentru tratarea infecţiunilor stafilococice cu ajutorul bacteriofagului s-au făcut în 1921, adresându-se unor cazuri de furunculoză şi antrax.S-au obţinut rezultate excelente: în două-zeci şi patru sau în patruzeci şi opt de ore, puroiul era eliminat şi buboaiele uscate.