Este o inflamaţie a apendicelui.Dar ce-i acest „apendice coecal” care omoară atâta lume şi de care se vorbeşte atâta, de când chirurgia modernă a reuşit să-l extirpe uşor, salvând atâtea vieţi destinate morţii din cauza lui?
Prima porţiune a intestinului gros, „coecul” se termină printr-o bucată de intestin foarte strâmtată în calibrul ei, lungă ca de 4-12 cm., şi cu o cavitate ca de 3-7 milimetri, şi această porţiune de intestin pluteşte liberă în pântece, atârnată de coecum şi înconjurată de peritoneu.Când acest apendice se aprinde, inflamaţia se propagă la peritoneu şi de aci decurge tot pericolul apendicitei.
Simptomele
a) La apendicita cronică.S-ar putea zice că orice apendicită este în realitate o apendicită cronică, adică o boală cu o evoluţie înceată, de lungă durată, şi nu cum se crede de obiceiu o boală cu o invazie bruscă.Când vedem că bolnavul este lovit fulgerător de această boală sunt în realitate în faţa unui episod acut, o fază mai accentuată a boalei care evoluează de mult.
În acest „pusseu acut” bolnavul are o durere în partea dreaptă şi inferioară a pântecelui, greţuri, vărsături, temperatură.”Criza” aceasta poate fi trecătoare ca să se repete apoi di nou.Medicii vorbesc uneori de „criză apendiculară” sau de „colică apendiculară”, bolnavul nu-i dă atenţia cuvenită şi într-un moment dat, pe neaşteptate, inflamaţia s-a propagat la peritoneu şi omoară pe bolnav în 24-48 de ore.
Bolnavii care sufăr de apendicită – să-i zicem cronică – şi nu se operează, au în intervalul dintre „crize”, o sensaţie de greutate în stomac, uneori arsuri, o constipaţie rebelă sau diaree, dureri ( care se pot întinde pe tot pântecele sau să se localizeze într-un punct pe partea de jos din DREAPTA pântecului ).Alteori însă, fără a fi suferit nimic înainte, bolnavul e lovit de toate simptomele apendicitei de odată, brusc.
Tratamentul apendicitei: Când bolnavul are numai dureri localizate, cum am spus, şi n-are febră ( temperatură ) se poate încerca un tratament medical altfel: în culcăm în pat şi-i aplicăm ghiaţă pe abdomen interpunând un şervet între punga de ghiaţă şi piele.
Va urma o „dietă hydrică” apă, ceaiu.Nu cumva să-i daţi un purgativ.I se poate face o clismă cu apă fiartă răcită, cu untdelemn, dar fără presiune ( irigatorul jos ).
Tratamentul chirurgical, care constă în a tăia şi scoate apendicele aprins şi uneori perforat, se va aplica ori de câte ori vedem că „crizele” s-au repetat chiar fără a fi dat temperatură.
Unii sfătuiesc ca operaţia să se facă la rece ( a froid ), adică în ziua când durerile şi temperatura au dispărut.Dacă însă vedem că au trecut douăzeci şi patru de ore şi reacţia peritoneală ( vărsăturile, balonarea pântecelui ) perzistă – atunci trebue operat negreşit.Dacă criza a trecut nu neglijaţi bolnavul, faceţi-i o clismă cu apă fiartă răcită spre a vedea dacă n-a rămas o zonă dureroasă lângă coecum.În acest caz operaţia se impune.
