Era un domn mai spre şaptezeci, să zic aşa, bine îmbrăcat, îngrijit, cu ţinută chiar.
A intrat politicos, şi-a rotit ochii de jur împrejur ca un evaluator competent. Oricum, se vedea că e domeniul lui şi că face asta în mod curent. Era în elementul lui, cum s-ar zice. Se simţea „ca acasă“. Mişcările lui erau studiate şi tacticoase ca după un îndelung şi mult pregătit protocol.
În cele din urmă, a scos din buzunar o listoaie imensă. Iniţial, am crezut că sunt toate cumpărăturile din ziua respectivă. Nu, era doar lista de medicamente.
Şi a început un nesfârşit episod, un pinpong de replici între el şi farmacistă, pentru achiziţionarea medicamentelor, în care, de departe, el deţinea controlul.
A luat lista la rând, sfătuindu-se de fiecare dată, ca un fin cunoscător, cu farmacista despre fiecare medicament, firmă producătoare, schimbare de brand, compoziţie, mod de utilizare, întrebuinţare etc., evident, cu aerul că-i dă lecţii farmacistei. Cutiile se adunau una peste alta, o grămadă din ce în ce mai mare. Cu punga plină ochi, au urmat înşiruiri întortocheate de ore şi momente în care şi cum se iau medicamentele şi, evident, cererea de confirmare de la farmacista era doar una formală, de curtoazie, omul meu ştia el, ştia oricum totul.
Dar nu aşa se sfârşea filmuleţul meu. Nici vorbă. Au mai urmat minute întregi de privit şi inventariat rafturile. Exact ca un individ intrat la shopping într-un magazin oarecare care se apuca să studieze cu minuţie produsele, să vadă ce şi cum şi apoi să aleagă dintr-o gamă variată. Deciziile sunt greu de luat în astfel de circumstanţe.
Alegerea noutăţilor. Pe lângă listă, deja rezolvată, a urmat un alt nesfârşit dialog:
– Daaaa, acela ce este?
– Păi, cutare, îi spune farmacista.
– Îmhî, dar când a apărut? De la ce firmă?
– De curând.
– Şi se ia pentru…
– Da.
– Daţi-mi şi mie o cutie.
– Daaaa, acela ce fel de ceai este?
– Pentru cutare.
– Aha, daţi-mi o cutie.
Ş.a.m.d.
Într-un târziu, am realizat că mă aflu în faţa unui personaj. Domnul meu se mişca în momentul acela în cadrul lui cel mai familiar cu putinţă: Farmacia. Era, evident, un fel de ritual al său. Shoppingul în Farmacie.
Cum poti să te mişti printre rafturi cu medicamente, care vorbesc despre boli, ca un cunoscător, ca un om în mediul şi spaţiul lui. Ce poţi să aştepţi de la nişte cutii cu pastile colorate? Cu ce te identifici când le alegi, ce vrei să obţii sau ce vrei să amâni?
Este, în mod cert, pentru domnul meu, ritualul care-i ritmează viaţa şi, evident, îi dă un sens existenţial.
