De când Ionel .I. Brătianu, fostul prim-ministru al ţării a murit în urma unei amigdalite infecţioase lumea la noi a început a da atenţiune şi acestei boli , care înainte era socotită ca o boală banală şi beningnă.Amigdalita este o inflamaţie sau aprindere a amigdalelor.
Amigdalele se ştie că se numesc două ghinduri rotunde, ca alunele, aşezate în fundul gâtului deoparte şi alta a omuşorului.Se văd uşor dacă spunem omului să deschidă gura şi sa spuie: aaa.Apăsând partea dindărăt a limbii, cu coada unei linguri, ele se văd şi mai bine.
De obiceiu trăiesc în gât fel de fel de microbi ( stafilococi, pneumococi, colibacili, streptococi ) care sunt inofensivi.Amigdalele care conţin multe globule albe ( fagocite ) se luptă cu ei şi îi omoară sau fabrică antitoxine care anulează otrava microbilor.Dacă însă omul e expus răcelii, umezelii sau unor iritante locale, se poate întâmpla ca amigdalele să-şi piardă din vitalitatea lor şi atunci microbii înving, se înmulţesc, aprind amigdalele şi invadează grav organismul.
Cunoaştem că bolnavul suferă de amigdalită, când simte o jenă, o durere la înghiţire, vorbeşte pe nas, şi are călduri.Uneori amigdalele coc, fac puroiu şi atunci există un abces al amigdalelor sau amigdalita flegmonoasă.Când microbii şi-au mărit virulenţa pot da o septicemie gravă, toxică, mortală.Scarlatina, erisipelul, uneori şi reumatismul pot da asemenea angine grave infecţioase.
Când ne uităm în gâtul unui bolnav de amigdalită constatăm că amigdalele sunt mărite, roşii, aprinse,uneori acoperite cu un exsudat gălbui albicios.
Tratamentul: Un purgativ;o jumătate gram aspirin; o gargară cu apă oxigenată neutră de 10 volume (un sfert şi trei sferturi apă ).Când s-a format abces o incizie cu bisturiul.Dacă inflamaţia este şi mai în fundul gâtului, pe farinx: inhalaţii cu vapori de apă cu picături de eucaliptol.
