‘’Vă imaginaţi un Dandy vorbind poporului altfel decât pentru a-l batjocori?’’ se întreba retoric Baudelaire într-unul din caietele sale, sugerând prin aceasta că un dandy nu este şi nu poate fi în vreun caz un democrat. Fară îndoială că un dandy nu se coboara intr-atât incat sa faca politică la modul programatic şi ca este exclus orice activism politic în ceea ce-l priveşte. Nu poporul este cel pe care doreşte sa-l seducă. Cine doreşte sa seduca portarese si ajutori de bucatari pentru o funcţie in administratie? Fii si fiicele acestora dupa 3-4 generatii. Politică este inestetică prin definiţie, nu urmareşte Frumosul, practic înstaureaza un cabotinism generalizat, o reprezentatie proasta si groteasca, în care nişte actori cinici păcâlesc un public acefal şi nâscut pentru a fi prostit, iar în idealitate urmareşte partea cea mai de jos a eticii. Jocul politic cu vulgaritatea si harmălaia lui dezgustatoare nu poate atrage un spirit atras de cu totul alt gen de ludism.
Atitudinea unui dandy vizavi de politica este mai degraba una implicita, dar este limpede ca el se situeaza în răspărul cineticii politice moderne. Ataşat de valorile seniorale ale celor cu sange albastru şi fiind prin vocaţie un elitist, omul rafinamentului existenţial, nu poate să privească decât cu suspiciune sau dezgust tot carnavalul democratic. Deşi reacţionar, el nu este neaparat un simpatizant al scrierilor unor autori ca De Maistre, Bonald, Lammennais sau Donoso Cortez. Întocmai ca Des Esseintes, care se întreba de ce nu a aruncat cartile acestora, un dandy autentic nu poate să metabolize scrierile unor autori care îşi construiesc tot eşafodajul teoretic plecând de la ipoteza Dumnezeu. Dandy-ul avea totuşi în comun cu aceştia dispretul pentru facila idee de progres si fidelitatea faţă de o aristocraţie al carui rol societar devinea evanescent. Exista un soi de eroism, o slabiciune patentă pentru cauzele pierdute, o lipsa de oportunism aproape masochistă în această afinitatea a sa pentru forţele politice care vor fi perdante la judecata Istoriei. El se închină exclusiv Frumosului, iar acesta este arareori actual, găsindu-se mai ales ‘’în răspărul’’ aşa-ziselor valori.
