Gândesc și cuget la trecut,
La clipa de-nceput,
Când tu viață mi-ai dat
Și apoi acasă m-ai luat.
Duios pe frunte m-atingeai
Și durerile-mi alungai,
Cu tine alături mă vedeam,
Precum o papușică de porțelan.
Anii trec, dar iubirea rămâne,
Orice poate să se-amâne,
Însă nu această zi, căci aș avea,
Cu drag să-ți spun ceva:
,,Scumpa mea mama vei rămâne,
Indiferent de ce se va-ntâmpla-n lume,
Niciodată nu voi putea uita,
Dragostea dăruită din partea ta.”
Poezia aparține Anei Teodorescu – 17 ani – membră a Clubului de Excelență Fundația Dan Voiculescu.
