Știți – ne plîngem că viitorul ni-i sumbru, dar ce facem ca să-l colorăm?
… mmmmnimic.
E la mintea cocoșului că orice bună măsură luată azi, în sprijinul celor ce-o să vină, își va arăta roadele cu timpul: pe măsură ce oamenii se vor obișnui cu binele, vor lua decizii ce pot aduce un mîine mai bun – chiar mai îndepărtat.
Așadar, ce face Statul ca să fie bine? Să-ncepem cu ceea ce face el pentru Mame.
Mama are voie să șadă acasă – nu așa cum credeți, uitîndu-se la televizor ori stînd pe telefon, ci ocupîndu-se de copilul ei mic – doi ani. O vreme a fost așa: în ăia doi ani primea 85 la sută din salariul ei, dar nu mai puțin de o anume sumă minimă.
Statul nostru, în bunătatea și înțelepciunea sa, s-a gîndit că-i un adevărat huzur pentru mame; așa că a schimbat treaba asta: stai acas’ pe 85 la sută un an sau stai doi ani – dar pe o sumă mică, minimă.
De vreo juma’ de an este o inițiativă care vrea să îndrepte mizeria asta. Inițiativă care a zăcut, prin bucătăria deputaților, așteptînd să-i vie rîndul; căci, nu-i așa, Mamele nu-s la fel de importante precum cîinii ciobanilor…
Inițiativa zace și azi; că, în tot acest timp, mii de mame pierd bani – bani care-ar putea fi ai lor; din care-ar putea să facă mai mult și mai bine copiilor.
Acum cîțiva ani, noul-născut primea și-o mică sumă pentru trusou; iar familia beneficia și de-o primă de naștere: nu mult, dar un ajutor, acolo; un gest; o încurajare. Desigur, așa ceva azi nu mai există.
Deci, am văzut cît de bine și de frumos încurajăm mamele viitoare – să vedem și cît de ușor le este și celor care deja au copil. Cîte creșe s-au construit? Că mai e cîte un primar care-a mai renovat vreuna ori chiar a construit alta, e caz izolat; dar creșe și grădinițe trebuie să fie construite nu doar prin voință locală – ci prin voința și străduința Statului; el încurajează oamenii să producă viitorul.
Se lățesc orașe, se ridică etaje peste etaje de blocuri; stau mii de oameni la periferiile cele noi – dar în aceste periferii găsești doar grădinițe și creșe particulare… scumpe – pe bani. Bani, bani, bani!
Ți-a plăcut cînd te-ai futut cu bărbat-tu, hai? Ia – acuma treci să te fută și Statul.
Dar ce-mi place cu adevărat, îmi place maxim, este că, oricît am căutat, n-am văzut aceste subiecte preluate pe nicăieri; n-am văzut analiști, n-am văzut editorialiști, n-am văzut dătători de păreri, n-am văzut deontologi, n-am văzut bloggeri – n-am văzut pe nimeni scriind despre Mame, despre ce-nseamnă sprijinirea familiei pentru o țară, despre ce lucru gingaș este viitorul ei.
Pentru că Statul e făcut de noi; „oameni” care-am învățat să nu ne mai pese de lucrurile din jurul nostru.
