Valul mișcărilor naționale de la începutul secolului al XIX-lea au inaugurat perioada numită Risorgimento (în italiană, renaștere națională), când între 1815 și 1870, majoritatea teritoriului Italiei a fost unificat, Sicilia și Sardinia fiind anexate în 1961.
Statuia Regelui Victor Emanuel al II-lea din Roma
Unificarea Italiei s-a produs în jurul Regatului Piemontului, condus de dinastia de Savoia, cu capitala la Torino. Arhitecții acestui proces, care s-a produs în mai multe etape, au fost regele Victor Emanuel al II-lea din dinastia de Savoia (1849-1878) și primul ministru Camillo Cavour (din 1852).
În urma războiului franco-piemontezo-austriac (1859), Lombardia s-a unit cu Piemontul, iar ”cămășile roșii” ale lui Garibaldi au eliberat Sicilia și Italia de Sud (1860-1861), astfel încât Victor Emanuel al II-lea s-a proclamat, în 1861, rege al Italiei.
Rămâneau în afara statului italian Veneția, deținută de habsburgi și Roma, capitala Statului papal apărat de francezi. În 1866, când a izbucnit războiul dintre Prusia și Austria, Italia s-a aliat cu Prusia și în urma victoriei asupra Austriei, Regatul Italian a obținut Veneția.
Columna lui Traian din Roma
Unificarea Italiei s-a încheiat în 1870, când trupele franceze s-au retras din Roma. În acest context, Roma a fost proclamată, la 3 februarie 1871, capitala statului italian.
La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Roma s-a dezvoltat rapid din punct de vedere industrial și urbanistic. În urma Primului Război Mondial, chiar dacă Italia s-a aflat printre națiunile victorioase, Roma a fost martora ascensiunii fascismului italian condus de Benito Mussolini. Prin ”marșul asupra Romei” (oct. 1922), Benito Mussolini a devenit șeful guvernului, instaurând regimul fascist, regele rămânând doar nominal șef al statului.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Roma a fost afectată de bombardamente și de ocupația nazistă (1943), fiind eliberată de trupele aliaților în 4 iunie 1944.
Unul dintre cele mai vechi orașe ale lumii, Roma a fost întemeiată, conform legendei, de gemenii Romulus și Remus în anul 753 î.Hr., dar mai multe dovezi arheologice sprijină teoria conform căreia Roma s-a dezvoltat pornind de la așezările pastorale aflate pe Dealul Palatin, construite în zona viitorului Forum Roman, și care au stat la baza noului oraș în secolul al VIII-lea î.Hr.
Roma istorică, întinsă pe cele șapte coline, a fost locuită încă din Epoca Bronzului (cca 1500 î.Hr.), iar cetatea a fost politic unificată pe la începutul secolului al VI-lea î.Hr, potrivit volumului ”Enciclopedia Universală Britanica” (2010). A fost capitala Imperiului Roman.
Romanii au cucerit treptat Peninsula Italică, și-au extins dominația în tot bazinul Mării Mediterane, lărgindu-și imperiul până în Europa continentală. Sub conducerea lui Pompei și a lui Iulius Caesar, influența Romei s-a extins până în Siria, Ierusalim, Cipru și Gallia.
Imagine din Roma. In imagine: Colosseum
După bătălia de la Actium, toate teritoriile romane au fost controlate de Octavianus (Augustus), primul împărat roman. Fiind capitală imperială, Roma avea să devină locul unor clădiri publice splendide, palate, temple, băi publice, teatre și stadioane. A atins punctul culminant al măreției și al populației antice la sfârșitul secolul I și începutul celui de-al II-lea. A rămas capitala Imperiului Roman până în momentul în care împăratul Constantin cel Mare a creat încă una la Constantinopol (în prezent, Istanbul), în 330 d.Hr.
Până la sfârșitul secolului al VI-lea, protecția orașului a fost în mâinile Bisericii Catolice, care a obținut controlul total abia în secolul al XV-lea. Invaziile barbare din secolele al V-lea și al VI-lea au distrus Imperiul Roman de Apus. Fragmentarea politică a Italiei a durat timp de mai multe secole, fără a diminua însă impactul său asupra culturii europene, mai ales în perioada Renașterii, când Roma a fost capitala Statelor Papale și a papalității.
Între secolele al XV-lea și al XVIII-lea, teritoriile italiene s-au aflat sub dominația Franței, a Sfântului Imperiu Roman, a Spaniei și Austriei. Odată cu încheierea epocii napoleoniene, în 1815, Italia a redevenit o grupare de state independente.
Imagine din Roma
În Roma, a cărei istorie se întinde pe o perioadă de peste 2 700 de ani, se găsesc laolaltă vestigii din epoca antică, biserici medievale, dar și monumente din secolul al XX-lea.
Unul dintre cele mai vizibile edificii din întregul oraș, situat între Piața Veneția și Dealul Capitoliului, este monumentul consacrat Regelui Victor Emanuel al II-lea, artizanul unificării Italiei în secolul al XIX-lea. Construcția întregului monument a început în 1911 și s-a încheiat în 1935.
Cel mai impresionant edificiu roman rămâne Colosseumul-ul (Il Colosseo) cunoscut în antichitate sub numele de Amphiteatrum Flavium. Edificiul a fost ridicat între anii 70-82 d.Hr., în timpul domniei împăraților Vespasian și Titus din familia Flavia. Termenul Colosseum a început să fie utilizat după secolul al VIII-lea, datorită mărimii și capacității sale impresionante (50 000 de spectatori), fiind scena luptelor dintre gladiatori.
Alte edificii faimoase ale Romei: Lupa Capitolina — celebra statuie a lupoaicei hrănindu-i pe cei doi gemeni, Romulus și Remus — simbol al Romei; Columna lui Traian a fost inaugurată la 13 mai 113, fiind realizată de arhitectul Apolodor din Damasc, celebră pentru imaginile, sculptate în relief, înfățișând cele două războaie dacice purtate de împăratul Traian (101-102 d.Hr. și 105-106 d.Hr.); clădirea Panteonului datează din anul 125 î.Hr. fiind un templu închinat zeităților grecești, care a devenit, în timp, biserică a creștinilor — „Biserica Sfânta Fecioară Maria și Toți Martirii” și este cea mai completă structură antică din oraș; Fântâna Trevi sau Fontana di Trevi este cea mai mare și mai faimoasă fântână barocă din Italia, cu 25 de metri înălțime și 19 metri în diametru; Forumul Roman era centrul vieții în Roma imperială, din care astăzi se mai văd resturi de arce, temple și bazilice; Bazilica Sf. Petru construită la ordinul împăratului Constantin, primul împărat creștin al Romei; Arcul lui Constantin a fost ridicat în onoarea victoriei armatei lui Constantin de la Podul Milvian din anul 312 d.Hr., ce a adus pacea în Imperiul Roman. Arcul ce a fost finalizat în anul 314 d.Hr. este înalt de 21 de metri și este bogat decorat, păstrându-se foarte bine până în ziua de astăzi.
sursa-http://www.agerpres.ro/
