O povestioară, cu tâlc, despre valul pe poze de pe FB, ce arată premieri și miniștri, parlamentari, de pe dracu știe unde prin Europa și prin lume, care se duc voioși și zâmbitori la slujbă, călare pe bicicletă.
La începutul anilor 70 România avea un acord cu SUA, respectiv cu firma ”Pioneer”, marea producătoare de semințe de cereale, grâu și porumb, în principal. Americanii au selectat din România ingineri agronomi, pe care i-au plasat unor fermieri americani, ca angajați, să învețe tehnologiile firmei, care și-a mutat o mare parte din producție în România. Tipii erau angajați, și plătiți de fermieri, iar statul român a avut bunul simț să nu-i jumulească. Printre românii plecați în SUA era și un prieten al părinților meu, un tip nemaipomenit.
A stat vreo doi sau trei ani, la insistențele fermierului, deși stagiul era de doar un an. La sosire fermierul i-a pus scurt în brațe cheile de la mașină, obișnuita camionetă, tipică în epocă, de la casă, modestă, dar cu tot ce-i trebuie, și i-a arătat unde-i pompa de benzină, să facă plinul utilajelor. După care l-a urcat pe un tractor uriaș, dotat cu tot confortul. Tractor care funcționa de dimineață, de la 7, până seara, la 21. La prânz venea rulota cu haleala gătită de soția fermierului.
Între timp olteanul nostru s-a apucat și altele, pe lângă fermier. Știa contabilitate, fusese șef pe la un IAS. Bun, și într-o zi îl ia fermierul cu el în oraș, la bancă și la un furnizor. Fermierul oprește la furnizor, amicul nostru trebuia să meargă la bancă, vreo cinci sute de metri mai încolo. Și o ia pe jos. Îl strigă fermierul: ”Amice, cu mașina. Că nu te plătesc să te plimbi. Avem treabă!”
Așa și cu respectivii bicicliști, plătiți din bani publici. Nu-i plătim să facă pe modelele, călare pe bicicletă. Treaba lor e alta. Populismul ăsta grețos-da, grețos!-nu rezolvă nimic. Un ministru nu e bun pentru că se duce la birou cu bicicleta, și rău pentru că folosește mașina. E bun dacă-și face treaba pentru care e plătit. Punct!
