Precarizarea muncii, dusă la extrem, și risipa de resurse umane, sau capitalismul bezmetic la români: ”Industriile care lucrează mult cu forţă de muncă temporară, cum este cea automotive, sunt afectate de fluctuaţia masivă a personalului în perioada în care are loc culesul strugurilor şi al altor fructe, multe persoane plecând în străinătate, unde primesc 4 euro pe oră, faţă de 2,5 – 3 euro pe oră în fabricile locale.
„O fluctuaţie tolerabilă pe zona automotive e 15-20% lunar. În iulie-septembrie sau august-octombrie, depinde de fructe, rata creşte la 30-40%, pentru că mulţi angajaţi în regim temporar din fabrici pleacă la cules de struguri sau de mere, în ţară, dar şi mult în străinătate, în Germania, Italia, Spania“, a spus la ZF Live Iuliana Leurent, sales director în cadrul companiei cu activităţi în sectorul serviciilor de resurse umane Humangest.
În general, angajaţii pleacă pentru două luni, în funcţie de sezonul fructelor, timp în care reuşesc să facă economii importante, ei neplătind masa sau cazarea la destinaţie.
Iuliana Leurent a precizat că pe orice job de sezon remuneraţia primită este mai mare. În plus, programul de muncă temporară în fabrică e de 8 – 10 ore pe zi, în funcţie de contract, putând exista şi ore suplimentare sau opţiunea de a lucra doar 4 zile. În schimb, la cules angajatul poate lucra zi-lumină, şi 10 – 12 ore pe zi, timp de 5 zile.” Din ZF, ca de obicei.
Vă dați seama ce durere în cur simt patronii, dacă li se pare firesc să înlocuiască lunar unul din cinci angajați. Cum i-au selectat? Mister! Au investit ceva în pregătirea lor, ca să încerce să-i păstreze? Evident, nu! Am ajuns la forța de muncă jetabilă: o folosești până se ”strică”, după care o arunci, pentru că, de fapt, nu te costă (mai) nimic. Așa că, de câte ori citesc texte de genul producției duduii ăsteia, ceva șef cu resursele umane, nu văd decât un jegos exercițiu de ipocrizie.
