Mărturii din vremea Revelioanelor comuniste: „Pentru a face sărbătorile la munte, aveai nevoie de pile sus”. Unde era Micul Paradis al delicateselor

Revelionul în stradă sau într-o stațiune montană era ceva de neconceput înainte de 1989. În timpul regimului comunist, românii petreceau noaptea dintre ani acasă, împreună cu familia şi prietenii.

După discursul lui Nicolae Ceauşescu, televiziunea publică difuza aproape toată noaptea muzică uşoară şi populară, dar şi scenete cu cei mai cunoscuţi actori ai momentului: Toma Caragiu, Ștefan Bănică, Stela Popescu, Dem Rădulescu, Amza Pelea.

Tinerii de la oraș se strângeau de cele mai multe ori într-un apartament, unde fiecare aducea câteva preparate culinare: salată bœuf, uneori sarmale, salam, portocale, dar și cafea procurată ”pe sub mână” și casete cu muzică piratată, pentru a se distra pe ritmurile artiștilor internaționali.

Mioara Manolache avea 20 de ani în ani ’80. Femeia mărturisește că în perioada comunistă a avut câteva Revelioane cu prietenii, mici petreceri pe care tinerii le organizau în apartamentul unuia dintre ei.

„Salamul de vară pentru noi atunci era o delicatesă”

Ascultam muzica anilor ’80. Fiecare venea cu ce avea de mâncare pe acasă. Îmi amintesc că făceam biscuiți de casă, prin mașina de tocat carne, mă inspiram din cărțile de bucate. De alimente făceam însă foarte greu rost. Nu exista carne nici de Anul Nou. Cei care aveam porc la țară eram mai norocași, pentru că îl tăiam în preajma Crăciunului, apoi pregăteam și pentru Revelion. Nu aveam în fiecare an.

Salamul de vară pentru noi atunci era o delicatesă. Îl dădeam prin făină, apoi îl agățam pe țeava de gaze și aveam mult timp din el. Mai reușeam uneori când veneam în București și luam cutii cu măsline și bomboane. Apoi, de Revelion aveam vinul spumant Zarea. Era ceva extraordinar pentru noi la acel moment. De sărbători, băgau portocale și ne omoram la acele cozi. Aveam voie să cumpărăm foarte puține. Ieșeam zob de la acele cozi”, mărturisește Mioara Manolache pentru Gândul.

Și Monica Iordache își amintește că toate Revelioanele în comunism le-a petrecut acasă, alături de părinții ei. Avea doar 10 ani la începutul anilor ’80 și păstrează și acum vie imaginea cu părinții ei care reușeau câteodată să facă rost de o bucată de carne, „pe sub mână”, de la restaurantele din oraș, pentru masa dintre ani, dar și artificiile sub forma unui băț pe care le găsea doar în librării.

Continuarea aici.