ceci n`est pas un chantier

Azi am venit de-acasa pe jos la birou. Mi-am promis ca n-o sa ma judec daca o sa renunt pe drum. Si chiar era sa renunt de vreo 3 ori – cand a inceput sa ploua, cand s-a oprit ploaia si ma gandeam ca e prea tarziu pentru cata treaba am la birou, cand mi s-a facut foame. Dar cumva, ceva imi spunea ca nu era momentul sa renunt, nu ma impacam deloc cu ideea. Asa ca, in ciuda acestor momente si diverselor opriri, am ajuns, intr-o ora, la birou, dupa un traseu care m-a dus prin Cismigiu si pe la Gara de Nord. In magazinele de haine goale de pe Regina Elisabeta vanzatoarele faceau planuri de vacanta, sahistii inca jucau in ploaie, in curtile caselor de pe Cobalcescu oamenii strangeau din rufele de pe sarma, fast food-urile miroseau divin intre Buzesti si Gara de Nord, o patiserie era in renovare iar muncitorii tocmai primeau pranzul de la doamnele care lucrau acolo, era marfa noua la SHurile de langa Gara si usile erau deschise la multele magazine cu materiale pentru deco si diverse hobby-uri artsy, functionarii de la Ministerul Transporturilor dadeau cate o o fuga la covrigariile de la colt iar pe Calea Grivitei niciun chiosc nu avea la vanzare LM lung mentolat. Am ajuns fix in fata Cinematografului Grivita, imprejmuit de gardul metalic si unde nu e niciun panou de santier pentru ca ceci n`est pas un chantier.