Mama oftează pe scaunul de lângă mine. Zgârie podeaua cu tocul și încearcă s-o sune pe mătuși-mea. Eu mă joc cu foile între degete și-mi mușc buzele. Aștept să termine ședința cu tipul dinaintea mea. Nu știu exact ce-mi va spune sau cum mă va ajuta, da’ îmi vine să plâng de nervi. Am sunat după ce am văzut anunțul pe net, ”Consiliere pentru lucrarea de licență”.
Nu are ușă sau birou. Suntem toți în aceeași sală. Stau amândoi pe o canapea, în fața geamului, și vorbesc. N-aud ce-și spun. Tunsă până la linia maxilarului, șatenă, cu părul ondulat și ochii albaștri, își mișcă buzele groase rapid. El nu zice nimic. Nu schițează niciun gest. ”Mișcă-te, boule!”, mă gândesc.
Închid ochii și las capul în poală. Respir adânc, încă am timp s-o scriu, hai că-i bine. Când îi deschid, ea e goală. Are sâni cât două portocale de seră, pielea albă și-l pipăie pe ăsta. Nu-mi dau seama cât de rapid se derulează totul, dar ăștia fac sex. Mama nu vede nimic, doar eu. Mă uit la ei ca mâța-n calendar, mă scol de pe scaun și țip la ei:
– Bă, voi ați tâmpit, eu am o licență de scris! Ce dracu?
Sună alarma. Mă trezesc transpirată, am ațipit doar 15 minute. Mă apuc iar de scris.
