Mă uit la ciclism, se transmite cursa Paris-Roubaix. Potop de căzături, unele grave, soldate cu abandon și, din păcate, cu oase rupte. Multe echipe vor avea oameni de bază indisponibilizați mult timp.
Tehnologia a făcut progrese impresionante față de primele ediții ale cursei. Progrese care se traduc într-o viteză ridicată, relativ la starea drumurilor. Ce rost are să pui în pericol sănătatea unor sportivi de vârf pe astfel de trasee? Că nu despre demonstrarea aptitudinilor …fizice și tehnice este vorba, ci despre asumarea unor riscuri foarte mari, de dragul presupusului spectacol. Îți bagi capul între umeri și te avânți, fără să-ți pese. Spectacolul inconștienței, și atât. Îmi pare rău, dar banii distrug tot mai multe sporturi, individuale sau de echipă. De fapt, și cursa de azi este tot despre bani, nu despre voință sau capacitate de a îndura. Și oricum nu despre sport, ca atare.
