Zilele acestea marcăm 70 de ani de la încheierea ”Operațiunii Budapesta”.
Palatul Regal din Budapesta, 1945
Foto: (c) RADOR
Acțiunile militare duse de Armata Română, alături de trupele sovietice, pentru eliberarea Ungariei au fost declanșate la începutul lunii octombrie 1944, când primele unități au depășit frontiera româno-ungară, la vest de Salonta.
Una dintre principalele operațiuni, la care Armata Română a participat, în campania din Vest, a fost ”Operațiunea Budapesta” demarată la 29 octombrie 1944 și încheiată la 13 februarie 1945. La această operațiune militară au participat, alături de forțele aliate, Armatele 1 și 4 Române, precum și alte mari unități române.
Declanșată în ziua de 30 octombrie, ofensiva Corpului 7 armată român s-a desfășurat în prima etapă pe direcția Kapolna-Tortel. Marile unități române au reușit să rupă apărarea inamicului din fața capului de pod de la Alpar și, continuând ofensiva fără întrerupere ziua și noaptea, au ajuns în seara zilei de 3 noiembrie pe un aliniament la 3 km sud Cegled. În noaptea de 3 spre 4 noiembrie, subunități ale Regimentului 3 roșiori au pătruns în interiorul localității Tortel, eliberând-o stradă cu stradă și casă cu casă. A urmat eliberarea localităților Abony și Cegled, comportamentul ostașilor români primind considerația populației eliberate.
Clădirea Parlamentului din Budapesta, 1945
Foto: (c) RADOR
Zilele de 13, 14 și 15 noiembrie 1944 au oferit numeroase dovezi ale creșterii intensității luptelor, pe măsură ce frontul se apropia de Budapesta. Prin eforturi deosebite, divizia 19 infanterie a eliberat localitatea Tapiosag, Divizia 2 infanterie a cucerit pădurea din zona sa de ofensivă, iar apoi a eliberat localitățile Tapiosuly și Koka, printr-un violent atac frontal. Rezistența germano-ungară era tot mai puternică, îndeosebi la flancul stâng al corpului, unde Divizia 19 infanterie a luat contact cu fâșia exterioară de apărare a Budapestei.
”Trupele române care se apropie de Budapesta — scria săptămânalul ”Vilagossag” — obțin pentru poporul lor dragostea și recunoștința poporului ungar care se eliberează de sub jugul german”.
Zona Budapesta avea o importanță deosebită în sistemul defensiv din Ungaria. În interiorul marelui oraș și pe căile de acces au fost masate importante forțe inamice, dispuse în linii succesive de apărare, mai mult, ansamblurile de locuințe au fost și ele amenajate pentru lupte de stradă de lungă durată.
La 5 decembrie 1944, Corpul 7 armată român, având la dreapta Corpul 25 armată, iar la stânga Corpul 10 armată, ambele sovietice, după o pregătire de artilerie de 45 de minute, în timpul căreia sute de tunuri și aruncătoare de mine și-au vărsat focul asupra pozițiilor inamicului, pentru a rupe primele trei poziții de apărare. A urmat asaltul asupra fortificațiilor Budapestei.
La 30 decembrie, trupele române au atins periferiile capitalei ungare, iar la 1 ianuarie au reluat ofensiva spre centrul orașului.
Podul cu Lanțuri din Budapesta, 1945
Foto: (c) RADOR
Ca peste tot acolo unde au luptat, soldații români au manifestat o deosebită grijă față de populația civilă, de monumentele de artă, clădirile publice și instituții: ”Populația civilă care nu ia parte la rezistență va fi luată sub protecție, asigurându-i-se viața, liniștea, avutul…”.
Luptele din interiorul orașului s-au caracterizat printr-o înverșunare a inamicului cu totul deosebită: s-a agățat cu disperare de fiecare casă, a format din mai multe clădiri apropiate centre de rezistență independente. S-au folosit artileria și aviația.
Militarii români, cu un eroism de neînfrânt, au pătruns aproximativ zece km în interiorul capitalei ungare, între 1 și 15 ianuarie 1945, și au luptat în zonele Poșta Centrală, cazarma Franz Joseph, fabrica de cauciuc, Gara de Est, hipodrom, etc., eliberându-le pe fiecare în parte.
Eforturile trupelor din ziua de 15 ianuarie 1945 s-au concretizat în cucerirea a 200 de clădiri, inclusiv Facultatea de medicină veterinară, realizarea unei pătrunderi pe o adâncime de aproximativ 400 m, ajungându-se în final în apropierea Dunării, la o distanță de mai puțin de 2 km. În acțiunile ofensive din interiorul orașului Budapesta, Armata Română a cucerit peste 1.000 de blocuri și case, între care obiective de o deosebită importanță în sistemul de apărare al orașului.
Palatul Regal din Budapesta, 1945
Foto: (c) RADOR
La 15 ianuarie 1945, când acțiunile ofensive erau în curs de desfășurare, Corpul 7 armată român a primit ordinul mareșalului R. I. Malinovski, conform căruia unitățile sale trebuiau să fie scoase din dispozitiv și regrupate în vederea angajării în operații în Cehoslovacia. Generalul Nicolae Șova a făcut o întâmpinare, cerând ca forțele sale să fie menținute în dispozitiv. În cele din urmă, s-a efectuat transferarea Corpului 7 armată în noul sector de front ce i s-a repartizat.
Ca urmare a succeselor obținute în timpul luptelor desfășurate în interiorul orașului de către cele trei corpuri de armată (două sovietice și unul român), a devenit posibil ca, la mai puțin de două zile (17 ianuarie 1945), după ce Corpul 7 Armată român s-a regrupat, trupele sovietice să termine curățirea Pestei de trupele germane și ungare, iar la 13 februarie și partea de vest a orașului — Buda.
Pentru eliberarea Budapestei, Corpul 7 armată a pierdut 10.708 militari morți, răniți și dispăruți dintre care 365 de ofițeri, respectiv 30% din trupele participante (36.348 militari).
Palatul Regal din Budapesta, 1945
Foto: (c) RADOR
Reluând comentariile și aprecierile unor posturi de radio americane, ziarul ”Jurnalul de dimineață” din 22 februarie 1945 insera în coloanele sale, printre altele: ”Nu vom insista (…) asupra ajutorului atât de însemnat și cu rezultate atât de excelente dat de (…) diviziile românești pe câmpul de luptă din vest. Vom spune numai ceea ce este evident, și anume că acțiunea Armatei Române a contribuit serios la cucerirea Budapestei și la intrarea în regiunea cehoslovacă, tot astfel cum prin actul de la 23 august 1944 România a contribuit într-o bună măsură la schimbarea situației de pe întregul front răsăritean”.
”Prin priceperea și vitejia comandanților de toate treptele și a trupelor și prin spiritul lor larg de sacrificiu, prin sângele vărsat din abundență s-a înscris cea mai frumoasă pagină de glorie în acest război contra germano-maghiarilor”, scria comandantul Armatei 1 române, la sfârșitul ostilităților.
Armata Română, în cele aproape patru luni cât a luptat pentru eliberarea Ungariei, a întrebuințat în lupte 17 divizii de infanterie, munte și cavalerie, un corp aerian, două brigăzi de artilerie antiaeriană, o brigadă de căi ferate și numeroase alte unități și formațiuni militare, însumând peste 210.000 de militari. Participând la 7 mari bătălii, în care a desfășurat 81 de lupte mai importante, cele două armate române au pătruns pe teritoriul Ungariei 250-300 km, au străbătut prin lupte trei masivi muntoși, au forțat patru cursuri mari de apă (Tisa, Bodrog, Hernad, Ipoly), au eliberat 1.237 de localități, dintre care 14 orașe și au produs inamicului pierderi ce s-au cifrat la 30.745 de militari (prizonieri și morți). Pierderile Armatei Române s-au ridicat la 42.700 de militari (morți, răniți și dispăruți).
sursa-http://www.agerpres.ro/
