Nu vă faceți iluzii.

Într-o realitate mediată, de natură egocentrică, în care forma de print a presei scrise a cam dispărut, jurnaliștii postează online fără să calce prin redacții cu săptămânile (și care redacții, pe bună dreptate!) predau jurnalism radio, în care munca în echipă este esențială!!!. Încerc în fel și chip să îi fac pe studenți să înțeleagă că presa de radio și televiziune nu se poate face fără o minimă colaborare cu „colegul”! Coleg pe care nu ţi-l alegi – care, la fel ca tine est…e un angajat, vrea şi el un salariu şi are şi el propriile vise şi motivaţii – dar cu care trebuie să munceşti pentru că instituţia care v-a adunat laolaltă v-a considerat buni la nivel profesional şi vă dă leafa, că până la urma asta-i motivaţia primordială! Aş! De la „doamnă, dvs. nu ştiţi că noi ne urâm?!” şi deci nu vă hazardaţi că iese un fiasco (culmea, a ieșit ceva bun!), la plânsete că nu s-a putut colabora cu colegii, până la ţipete în faţa parcului Cişmigiu şi întoarcerea dosului în unanimitate de către membrele unei echipe de lucru le-am trăit pe toate. Ar fi foarte ușor să abandonez!!!! Poate chiar de dorit… Nu vă faceți iluzii. Profesia nu va fi atât de indulgentă cu voi!