Știți ce-i îngrijorător în evenimentele din Franța? Faptul că am avut parte de violență în stare pură. Nicio revendicare, nimic. Terorismul a fost un instrument, complementar ”politicii”, pentru a promova interese și pentru a obține diverse lucruri. Acum autorii nu au cerut nimic. Nici cauza pe care noi presupunem că o serveau nu a avut de câștigat. Mă tem că este o strategie de stimulare a reacțiilor violenței din cealaltă parte, pentru a genera conflicte interne în țările vizate, pentru a adânci fracturile politice, economice și sociale existente. O societate fracturată este o societate ineficientă.
Sigur, nu e cazul să ne gândim la ”divide și stăpânește”. Indivizii nu-și propun așa ceva. Nu este o strategie care să urmărească un astfel de obiectiv. Este doar o reacție viscerală, o expresie brutală a frustrărilor acumulate de marginalizați, care și-au radicalizat pozițiile. Oricine poate fi o țintă, dacă unuia i s-a pus pata pe cineva. Nu trebuie căutată vreo logică în alegerea țintelor. Pentru indivizi important este un lucru: să facă pe cât de multe victime pot.
Este, într-un fel, similar cu scrisul cu majuscule în postările pe FB. Frustrare, furie, neputință. Pentru că violența asta oarbă este și expresia neputinței autorilor de a se face auziți și înțeleși altfel decât prin provocarea morții unor semeni ai lor. Poate ne mai gândim, înainte de a suprima drepturi și libertăți, în numele ”siguranței naționale”. Asta nu ne va aduce mai multă securitate, ci mai multă violență, pentru că va crește și mai mult frustrarea marginalilor.
