– Aștept să văd cum te pipăie, îmi zice mama.
Se uită la cartea de identitate, se uită la mine, ridică o sprânceană. Se mai uită o dată la C.I, mă fixează cu privirea. Am un zâmbet tâmp.
Ajung la poartă, mai am o oră de așteptat. Horcăi și tușesc. Am frisoane. Sunt singura cu haină, fular și-o mănușă.
…
O tipă își plimbă cățelul de colo-colo, una plânge la telefon, un copil se izbește de pereți, o franțuzoaică urlă în telefon. Stă lângă mine. Eu citesc despre miturile din comunism, el citește despre cum poți manipula oamenii. Chel, ochi albaștri, mic de înălțime. Se uită la mine, închide cartea și începe să-mi zică ceva în franceză. Mă înspăimântă cât de rapid vorbește. Nu înțeleg nimic, la dracu.
Îmi vede privirea goală, face o pauză lungă.
– Oh, hi!
Și începe îmbarcarea.
