trei sărbători cunosc pe lume

… pentru cei care nu ştiau, aici, la noi, cam este vremea cînd vine Baba Iarnă; nasol moment. Frig; ploaie; ceaţă; ba chiar polei, viscol şi ceva zăpadă dintr-aia care te face să iei soba mai tare-n braţe, nu să te-aşezi la masa de scris şi să-aştepţi să-ţi vine inspiraţia pentru vreo „iarnă pe uliţă”.

Asta e – rar de-am pomenit vreun Întîi Decembrie însorit. Ba chiar, gîndindu-mă bine, şi celalalte două sărbători mari ale noastre, sărbători pe care nu prea catadicsim să le ţinem, tot pe vreme pocită le-avem.

Pe 30 Decembrie, Ziua Republicii, e cam greu să ieşi în maieu şi să faci un grătar în poieniţă. Iar de Ziua Unirii, pe 24 Ianuarie, iarna ne trage ăl mai vîntos val de zăpadă, numai de-a naibii, ca să nu putem merge să facem plajă-n Vamă…

Vedeţi voi, Sărbătorile astea acuma cad; pe vremuri grele, reci şi ne-mbietoare. Ce drac’ ar trebui să facem? Să le mutăm? Să intrăm în hibernare, ca bursucii? Să interzicem Iarna prin Constituţie? Să-l punem pe Busu Preşedinte, doar-doar de-o da vreme caldă de-Ntîi Decembrie?

În fiecare an aud aceleaşi discuţii. Că, vezi mata, „nu e bine”. Că americanu şi franţuzu-şi ţine Ziua vara; de ce n-am avea şi noi faliţii noştri, care să mute Decembriele-n Mai?

Ia, hai, mă, să mutăm Ziua Ţării după placul orişcui – şi să fie pe 10 Mai, de exemplu. Ce-ar mai sări de cur în sus aceiaşi cetăţeni care se plîng că de-Ntîi Decembrie e frig! Pentru că, vedeţi voi, pe 10 Mai e cald; şi rumînul s-ar duce ba la ştrand, ba la grătar – şi iar nu e bine… Ba unii ar face punte cu-Ntîi de Mai şi – în anii prielnici – cu Paştele; şi iar am da în alte fandacsii… Ba, poate cade şi-o grindină odată, şi iar trebuie să schimbăm dup-aia sărbătoarea…

Întîi Decembrie e-Ntîi Decembrie cu un rost, dragii mei. Nu ne iubim ţara pe criterii meterorologice; nu aşa trăim noi – noi, oamenii.

Noi ne-nconjurăm de prieteni; noi încercăm să fim mai buni – asta ne face oameni.