de Denisa Niță
Trântesc ușa.
– Drumul Taberei, o luăm pe podul nou.
Nu mai pot să țin ochii deschiși, îmi curg mucii, mă gândesc numai la pat și pătură. Șoseaua e liberă, radioul e oprit, îmi aud respirația.
– Votați? Are o voce groasă, răgușită.
– Evident.
– Cu cine? Dacă nu e secret.
– Cu Macovei.
– Da, am mai auzit lume. O votează, că oricum n-are șanse.
– Dacă o tot votează așa, poate ajunge să aibă.
– Nu știu ce să zic cu ăștia. Când era Ponta la început, micuț, îmi plăcea, erau șanse. Acum.. Eu zic că cel mai bine au mers lucrurile în perioada când a fost Iliescu președinte, cu Năstase premier. Atunci mergea treaba în România. Și mergea bine.
Tac. Se uită la mine prin oglindă. Ridic o sprânceană.
– Dar, na, așa zic eu. Și-și drege vocea.
