Solistul trupei Vunk, Cornel Ilie, este un împătimit al mersului pe jos. În acest fel nici nu stă blocat în trafic, glumește el. Știe ”pe dinafară” toate străzile din zona în care a copilărit și a crescut, dar și alte zone care îi sunt dragi din București, pe care le-a străbătut de atâtea ori…la pas.
El a povestit, în interviul acordat AGERPRES în cadrul proiectului ”ORAȘUL MEU, BUCUREȘTI”, că era pasionat de muzică de mic copil, când, împreună cu alți puști din cartier, cânta…în parcul din spatele blocului, dar și în alimentara ”din colț”, și nu orice, ci piese ale Beatles-ilor.
Cornel crede că Bucureștiul este un oraș frumos, cu un farmec aparte, dacă îl ”privești cu anumiți ochi”, dar că oamenii din București nu-și dau seama de importanța orașului în care locuiesc.
AGERPRES: Te-am prins liber destul de greu, pentru că și voi sunteți în mari repetiții pentru concertul pe care-l aveți în octombrie, ”Orașul minunilor”.
Cornel Ilie: Da, ”Vunk în Orașul minunilor”. Ne-a luat foarte mult timp. Noi acum suntem pe ultima sută de metri cu aceste repetiții. Toată ”demența” noastră a început undeva prin aprilie. Suntem, cumva, cu ultimele forțe și trebuie să ne încărcăm pentru 3 octombrie și de-aia suntem aglomerați. Mai ales că este și început de toamnă, pentru zona asta din muzică se întâmplă tot felul de evenimente și de lucruri care îți ocupă timp și se cam suprapun.
AGERPRES: Nu știu dacă titlul concertului, ”Orașul minunilor”, este inspirat de București, dar aș vrea să-mi spui ce înseamnă pentru tine Bucureștiul.
Cornel Ilie: Titlul nu este inspirat neapărat de București, este inspirat de un oraș imaginar, este locul în care fiecare se regăsește. Poate să se întâmple absolut oriunde în lumea asta. În București, orașul în care m-am născut și în care trăiesc, îmi plac foarte multe lucruri. Sunt și multe de-a-ndoaselea și anapoda, dar în continuare vreau să văd partea bună a lucrurilor. Nu numai în oraș, ci în general, în orice situație. La București, dacă privești cu anumiți ochi, este un oraș foarte frumos. Are un farmec aparte.
AGERPRES: Aș vrea să te întorci puțin în timp și să îți amintești cum era Bucureștiul pe vremea copilăriei tale.
Cornel Ilie: Eu m-am născut în zona Dorobanți, acum este o zonă de fițe. Dar în perioada în care eu am copilărit era o zonă foarte frumoasă și cred că cea mai calmă din tot Bucureștiul. Nu se întâmpla mai nimic, existau câteva magazine — era ”Materna”, ”Magazinul tineretului”, ”Gospodina”, un fel de cofetărie, ”Alimentara”, ”Pâine”, ”Loto”, chioșcul de ziare, ”Filatelia”. Și licee și școli. Nu era demența de acum cu bănci și farmacii. Era o zonă care mie îmi plăcea foarte mult, avea un alt șarm, parcă. Altfel bătea lumina soarelui… Eu sunt născut în 1976, deci am devenit conștient în anii ’80, de când datează și amintirile mele. Îți dai seama, am o nostalgie foarte adânc înfiptă în mine și mi se pare că frumusețea Bucureștiului de atunci nu o să se mai întoarcă niciodată. Evident că alții or să spună că perioada interbelică a fost cea mai frumoasă sau în anii ’60 și așa mai departe. Dar pentru mine anii ’80 în București au fost superbi.
AGERPRES: Cum vezi acum Bucureștiul?
Cornel Ilie: Mult mai occidental din punct de vedere al agitației. Trebuie să fii foarte tare ca să reziști aici, nu ca meserie, ci ca nervi. Trebuie să-ți faci un antrenament foarte puternic, se pare că este mult prea aglomerat, foarte înghesuit și cu oameni mult prea nervoși. Sunt foarte stresați. Din toată țara, mi se pare că în București sunt cei mai stresați oameni. Poate și pentru faptul că este Capitala, aici se întâmplă lucrurile, așa se spune. Și de asta oamenii sunt agitați, se uită urât la tine. Câteodată, pentru cei care vin din afară, cred că este foarte supărător, pentru că au impresia că nu sunt foarte bine primiți. Dar nu, așa sunt bucureștenii.
Cei mai mulți sunt foarte triști, nu se uită în stânga sau în dreapta, nici nu apuci să ridici mâna că imediat claxonează. Dar, pe de altă parte, Bucureștiul crește foarte frumos din punct de vedere al educației. Oamenii au învățat să trăiască într-un oraș mare. Și, pornind de la faptul că din ce în ce mai mult — chiar dacă este o problemă cu bicicletele, că nu sunt respectate pistele — faptul că există din ce în ce mai multe… eu nu știu să merg pe bicicletă, dar respect și îmi plac oamenii care merg cu bicicleta. Mi se par foarte puternici, pentru că aleg să facă chestia asta. Mi se pare că oamenii încep să înțeleagă mai bine care este ritmul unui oraș. Și dacă știi să-ți faci programul, dacă ești foarte atent, poți să înțelegi că între orele 8,00 și 10,00 nu se iese cu mașina că nu ai pe unde să mergi, deci mai bine stai acasă și nu faci nimic. Și știi foarte bine că între anumite ore poți să faci ce vrei în București, pentru că este liber, este foarte plăcut. Au început să existe niște reguli tacite în București, pe care, dacă le vezi, poți să trăiești foarte frumos în orașul acesta.
AGERPRES: Pentru că vorbeai mai înainte despre Bucureștiul interbelic, dacă ai putea, ce ai alege — Bucureștiul de altădată sau Bucureștiul de acum?
Cornel Ilie: L-aș alege pe cel de altădată din curiozitate, pentru că mi se pare că aș avea ce să învăț și din acea perioadă. Nu aș alege Bucureștiul de acum. Acum nu este un mod de viață și un oraș în care îmi place neapărat să trăiesc. Am învățat să trăiesc. Și, așa cum fac cu alte situații care se întâmplă în România, am învățat să văd partea frumoasă a lor. Și văd în continuare: mă plimb pe străzile care-mi plac din oraș, încerc să nu mă stresez când merg cu mașina prin trafic, încerc să nu mă supăr pe oamenii care se uită urât sau foarte violent. E foarte frumos, depinde ce vezi în el, depinde cum vrei să trăiești aici, dar mi se pare că în țară sunt orașe care își respectă mai mult cetățenii.
AGERPRES: Ai un loc preferat în București, un loc de care să te lege niște amintiri frumoase?
Cornel Ilie: Este un loc fizic, dar nu mai există așa cum era când am copilărit eu. Era parcul din spatele blocului și care acum a ajuns o parcare distrusă, un șantier părăsit, habar nu am ce e acolo. Dar este locul în care am început să mă joc, să visez foarte mult, în care am cântat prima dată cu colegii de trupă, deși habar nu aveam să cântăm la instrumente și cântam numai din gură. Iar, după câțiva ani, am venit cu toate sculele astea, le-am pus în mijlocul parcului și am început să cântăm.
AGERPRES: A fost, într-un fel, prima ”sală de repetiții”….
Cornel Ilie: Cumva, da. A fost primul spațiu în care am cântat unor oameni, celor care treceau prin spatele blocului. Este locul în care am făcut un carnaval în anii ’80. De multe ori îmi este dor de locul acela. Acolo am jucat fotbal, jucam și volei, toate jocurile copilăriei. Și acolo mi-am cunoscut toți prietenii, acolo știam când trec fetele de la școală….Dacă s-ar face un film despre acel parc ar fi locul cel mai cunoscut și cel mai frumos din tot filmul. A fost, undeva, un loc din spatele unui bloc în Dorobanți.
Foto: (c) ANGELO BREZOIANU/ AGERPRES FLUX
AGERPRES: Evident, cu trupa Vunk ai avut concerte în toată țara, probabil și afară. Care oraș din țară ți-a plăcut foarte mult și de ce? Ce ai găsit acolo și ți-ar plăcea să vezi și în București?
Cornel Ilie: Cred că sunt porțiuni de orașe care mi-au plăcut foarte mult. Dacă ar fi să părăsesc Bucureștiul și să mă mut într-un oraș ar fi Sibiul. Asta am spus-o mereu, pentru că îmi place foarte mult — și cum e organizat, și cum sunt oamenii. Pentru că mai sunt și alte orașe foarte frumoase, dar în care nu vibrez atât de puternic cu oamenii cum o fac în Sibiu. Îmi place pentru că este un oraș cultural, unde se întâmplă mai mereu lucruri și este foarte pozitiv. Îmi place că oamenii respectă cam tot ce își propun acolo. Mie îmi este frică să parchez acolo, pentru că în două minute vin și îmi ridică mașina. Nu prea sunt locuri de parcare, iar dacă ai parcat aiurea — gata, s-a dus! Sunt foarte stricți și asta înseamnă că sunt foarte disciplinați, știu ce vor și toată lumea acolo e foarte riguroasă. Mi se pare că oamenii din Sibiu știu să se organizeze și să se respecte între ei mult mai mult decât o facem noi, aici, în București. Asta aș vrea să aduc.
Ar mai fi și alte stări sau principii din alte orașe pe care le-aș aduce. De la Cluj aș aduce viziunea oamenilor de a-și înfrumuseța locul. Mi se pare că au un bun gust pentru design, cred că e cel mai frumos din țară. Am văzut acolo niște locuri amenajate cum nu am văzut nici prin străinătate. Aș vrea bunătatea celor din Bucovina să o aduc aici, cumva să facă ordine prin sufletele oamenilor, aș mai aduce ceva, libertatea cu tentă de aroganță a celor din Timișoara, dar au ceva foarte frumos acolo și constructiv. Mai sunt multe, pofta de distracție a celor din Constanța, pentru că au și de ce, și probabil l-aș face mai mare să avem loc cu toții. Când eram copil, Bucureștiul se închidea undeva la Băneasa, în Drumul Taberei cu cartierul Militari, nu existau zonele astea — Voluntari, Otopeni. Acum este un oraș în care toate acestea au devenit cartiere, practic. Și nu știu cum, dar nu avem loc în tot orașul ăsta mare.
AGERPRES: Din punct de vedere artistic, există locuri anume care să-ți fi rămas dragi? Poate un loc în care ați avut un concert sau în care ați filmat un videoclip.
Cornel Ilie: Sunt foarte multe locuri și unele sunt… inventate. Artistic, în ultimul timp pentru mine este foarte importantă Sala Polivalentă, pentru că acolo facem spectacolele cele mai mari. Cumva a fost ocolită această sală de foarte mulți artiști până acum doi ani, când am început să facem acolo spectacolele noastre de producție proprie și acum lumea începe să revină. Deși este o sală de sport, pentru alte acțiuni, acolo s-au ținut foarte multe spectacole și foarte multe concerte. Și multe concerte pe care le-am văzut și eu în copilăria mea. Acolo am văzut meciul de Cupa Davis dintre România și Statele Unite ale Americii, la care juca Jimmy Connors.
Ar mai fi Teatrul de Comedie, unde am și filmat un clip, și la orice piesă am mers acolo m-am simțit în al nouălea cer. Apropo, am văzut piesa ”Bani din cer” de vreo 4-5 ori și încă aș mai vedea-o. Mai sunt niște cluburi care-ți dau o energie foarte frumoasă. Și mai sunt și câteva parcuri, parcul cel mai apropiat de mine este Floreasca și mă plimb extrem de des pe acolo. În Herăstrău mi se pare că este un fel de mall și nu prea mă mai regăsesc. Și în Cișmigiu este foarte frumos și am descoperit acum niște străzi pe care nu le-am văzut niciodată. Mă plimbam (n.r. zilele acestea) pe lângă Parcul Floreasca și am descoperit o stradă pe care nu am fost niciodată, deși mi-a fost tot timpul la îndemână. Era absolut superbă.
AGERPRES: Unde este locul în care-ți place să te refugiezi atunci când vrei să ieși din tumultul acesta cotidian?
Cornel Ilie: În București m-am obișnuit să mă plimb foarte mult pe jos. Nu doar că am copilărit în Dorobanți, dar am și crescut acolo, și până acum ceva vreme tot acolo am stat. Plus că aveam și sala de repetiții și studioul pe o stradă undeva pe lângă Piața Dorobanților, obișnuiam să mă plimb pe străzi, îmi puneam căștile pe urechi și mă plimbam pe bulevard, până la Parcul Floreasca, acolo dădeam câteva ture de mers pe jos. Și mă mai plimbam pe toate străduțele alea cu nume de capitale de țări. De exemplu Paris, unde ne aflăm acum, pentru că nu întâmplător am încercat să mă retrag aici, într-o zonă ca asta. Cred că e zona în care mă încarc cel mai mult, poate și pentru faptul că aici am copilărit și simt cumva să mă întorc tot timpul la ”locul mamă” ca să mă reîncarc.
AGERPRES: Dacă un străin ar veni pentru prima dată în România, ce i-ai recomanda să vadă în București?
Cornel Ilie: Nu i-aș recomanda prima dată Bucureștiul, i-aș recomanda alt loc. Dar dacă l-aș aduce i-aș recomanda tot ce înseamnă zonă de Centru, să vadă Ateneul, pentru că este obligatoriu să meargă acolo. Și mai ales pe dinăuntru, este absolut superb. Mai este Centrul Vechi și, chiar dacă nu l-aș duce eu, sigur ar afla de el și s-ar duce acolo. Cred că l-aș duce foarte mult prin parcuri și pe străzile unde ne aflăm acum, l-aș duce prin Cotroceni, pentru că este superb, l-aș duce și prin spatele Pieței Domenii, pentru că și acolo sunt niște străzi senzaționale. L-aș duce să vadă niște curți de biserici, care sunt superbe. Dar înainte l-aș ruga să-ți țină ochii închiși de la Otopeni până în oraș. (râde — n.r.)
AGERPRES: Care este cea mai frumoasă amintire a ta legată de București?
Cornel Ilie: Cred că o să mă întorc tot la perioada copilăriei, pentru că atunci am descoperit, cumva, orașul. Și, pe lângă zona în care am copilărit, mai este undeva, pe lângă Știrbei Vodă — Schitu Măgureanu, o bază de tenis cu două terenuri ascunse. Acolo juca tata tenis, era terenul instituției la care lucra. Și foarte mult timp l-am petrecut acolo, privindu-l cum joacă tenis cu prietenii lui, mi-a intrat cumva în sânge mirosul ăla de zgură, de mingi de tenis noi, de iarbă proaspătă, de grătar. Poate de acolo am început să ador tenisul și să merg pe jos. Și acum, la Complexul studențesc Tei, încerc să mă duc cât mai des la tenis. Zona asta în care suntem noi acum și zona în care încercam să joc atunci tenis cu tata sunt cele mai frumoase la care mă gândesc acum.
AGERPRES: Mi-ai spus mai devreme câteva amintiri legate de copilărie, lucruri pozitive. Dar vreo trăznaie mare ai făcut când erai copil?
Cornel Ilie: Da… A dat mașina peste mine, am speriat niște oameni de la bloc foarte rău. Făceam ceva de genul camerei ascunse, dar nu aveam nicio cameră. O grămadă de geamuri pe care le-am spart când eram mic. Știi care e ideea? Perioada în care puteam să fac tâmpenii foarte mari era până în decembrie 1989. Așa că limita la care puteam face cam tot ce-ți trecea prin cap era foarte strictă. Și atunci, tot ce se întâmpla grav se întâmpla ori în casă, ori în holul blocului, ori în parcul din spatele blocului. Că altfel nu puteam să fac foarte multe, pentru că erau milițienii din stradă în stradă. La un moment dat plecasem cu niște pungi în mână și mergeam prin magazine și cântam ca istericii. Cântam Beatles foarte mult, pentru că eram fan. Țin minte că se uitau toți foarte ciudat, pentru că nu erau obișnuiți să se întâmple asta, era liniște. Dar noi țipam, cântam, făceam gălăgie. Erau mingile acelea de 16 și de 18 lei, din ce îmi aduc aminte, și cele de 35 de lei, și le luam, dădeam cu ele în geam. Dar era inconștiență, iar acum îmi pare rău că nu am făcut și mai multe.
Revoluția m-a prins în al doilea trimestru din clasa a 8-a și am făcut greve, toată școala, ca să schimbăm conducerea și așa mai departe. Părea frumos pentru noi să facem ceva contra lumii. Cred că spiritul ăsta ar trebui să-l aibă și cei de acum. Mi se pare că asta e problema: cei din București nu-și dau seama de importanța orașului în care stau. Cred că totul li se cuvine și că ei sunt cei mai importanți, cei mai deștepți, cei mai tari și cei mai talentați. Dar uită să muncească pentru dreptul lor și uită că au și niște obligații față de oraș, față de țara asta, și cumva se cam pierd lucrurile. De asta când mergem prin București avem imaginea asta de superficial. O mare parte din populația de aici așa este, din păcate. Și nu prea este un exemplu pentru restul țării. Sunt alte orașe care dau tonul.
Foto: (c) ANGELO BREZOIANU/ AGERPRES FLUX
AGERPRES: Ce îi urezi Bucureștiului la 555 de ani?
Cornel Ilie: Să aibă aceeași bucurie — și ca spirit, și ca imagine — pe care au avut-o cei care sâmbătă seară (n.r. 20 septembrie) au celebrat 555 de ani. Și aș vrea să fie mai atenți la aprobările pe care le dau pentru clădirile care se construiesc, sunt extrem de urâte. Clădirile noi le plasează în cele mai nepotrivite locuri. Să aleagă mai atent cui dau aprobări și pentru ce dau aprobări, pentru că orașul tinde să devină mai urât decât mai frumos din punct de vedere vizual și să știi că, la un moment dat, cineva o să le dărâme.
AGERPRES: Îți mulțumesc frumos, Cornel, și baftă multă trupei Vunk la concertul pe care îl pregătiți!
Cornel Ilie: Și eu mulțumesc foarte mult și vă aștept acolo pe 3 octombrie!
sursa-http://www.agerpres.ro/
