Actorul Silviu Biriș declară, într-un interviu acordat AGERPRES, că se simte binecuvântat că s-a născut în București, iar perioada copilăriei sale o caracterizează ca fiind ”un amalgam de întâmplări fericite”.
În interviul acordat în cadrul proiectului „ORAȘUL MEU, BUCUREȘTI”, Silviu Biriș spune că străinii ar trebui să vină aici pentru a descoperi, în primul rând, oamenii.
„În primul rând cei care vin cu adevărat să descopere Bucureștiul trebuie să vină pentru bucureșteni, pentru că am fost în lumea asta și am colindat și, dacă mi s-a făcut vreodată sete, a trebuit să-mi cumpăr apă. În București, dacă mi s-a făcut sete, mi s-a oferit apă. Bucureștenii, așa cum sunt ei încercați, au rămas totuși oameni”, afirmă Silviu Biriș.
AGERPRES: Sunteți născut în București. Ce înseamnă acest oraș pentru dumneavoastră?
Silviu Biriș: Da, sunt născut în București, slavă Domnului! Puteam să mă nasc în altă parte, dar uite că am fost binecuvântat să mă nasc în București. Mulți o să râdă că spun aceste cuvinte, dar, dacă nu m-aș fi născut în București, nu aș fi știut ce înseamnă libertatea, n-aș fi apreciat libertatea. M-am născut în București în anul 1973, când lumea pe stradă era politicoasă, dar, când ajungea acasă, era tristă. După ’89 lumea a dat năvală în supermarket-uri și libertatea a fost așa… la kilogram. Fiecare a folosit libertatea așa cum a considerat. Eu de multe ori m-am rătăcit. Acum sper să mă adun și să folosesc libertatea pe care o avem în 2014, când Bucureștiul împlinește 555 de ani, cu adevărat eliberatoare.
AGERPRES: Cum era Bucureștiul în vremea copilăriei dvs?
Silviu Biriș: Îmi aduc aminte cu mare plăcere iarna, când se stingea lumina, pentru că aveam ore de grație și ore de dizgrație din partea regimului comunist, și noi, copiii, eram foarte fericiți pentru că ne puteam face cazemate, părinții nu ne găseau, era întuneric, rămânea, culmea, curent electric pe liniile de tramvai care traversau Calea Moșilor — eu acolo am copilărit foarte mult, pe Calea Moșilor — și puteam să dăm cu bulgări de zăpadă în tramvaiele care treceau la acea oră și bineînțeles savuram momentul în care bieții călători speriați primeau, ce-i drept în geamul din fața ochilor lor, câte un proiectil de zăpadă.
Îmi aduc aminte cu mare plăcere și de momentele de maidan ale copilăriei mele — „Maidanul cu dragoste”, vorba lui G.M. Zamfirescu — în spatele blocului unde am stat prima oară, unde am deschis ochii asupra Bucureștiului, era pe Mihai Bravu, în Iancului, mai bine zis, să nu greșesc, intersecție cu Vatra Luminoasă, blocurile se numeau D-uri. Eu locuiam în D-14 și în spate se numea strada Ilarie Chendi, și acolo noi, copiii, ne adunam, băieții băteau mingea, fetele habar nu am ce făceau, dar știu că aveam un scop cultural comun: minunatul cinematograf Popular. Nici nu mai știu ce se întâmplă în acea clădire, dacă o fi devenit vreun depozit de cartofi sau mai știu eu ce, gibonii, să zic așa, au făcut acolo vreo sală de jocuri mecanice, dar acolo am avut acces la primele filme cu adevărat importante. Acolo am văzut filmele lui Tarkovski, culmea, nu știam cine este Tarkovski, dar eram fascinat, am văzut filmele lui Chaplin, am văzut și Superman, am văzut și Războiul stelelor, și filme indiene, dar toate au făcut așa un amalgam de amintiri și să formeze mai târziu adolescentul și omul care sunt în ziua de astăzi. Sunt foarte multe povești. Apoi, bineînțeles, nocturnele, statul în fața blocului cu gașca, tot felul de porcării pe care le făceam, dar eram băieți cuminți, cu frică de Dumnezeu, că ne duceau părinții la biserică și aveam și seri în care rătăceam printre morminte cu fetele și le făceam declarații de dragoste sau le speriam. Da, era un amalgam de întâmplări fericite.
Foto: (c) Cristian NISTOR/ AGERPRES FOTO
AGERPRES: Ce vă place cel mai mult la București?
Silviu Biriș: Cel mai mult la București îmi place că, atunci când vin în București, mă întorc acasă.
AGERPRES: V-ați gândit vreodată să vă mutați din București?
Silviu Biriș: Da.
AGERPRES: De ce?
Silviu Biriș: Din cauza vârstei, din cauza dorințelor, din cauza patimilor de a vrea, de a căuta mai mult, de a căuta dreptatea. În momentul ăsta mai importantă pentru mine este pacea. Și așa cum este el aglomerat, cu scandaluri, cu praf, poate din ce în ce mai puțin, dar cu schimbări majore, mi-am găsit aici pacea.
AGERPRES: Profesia v-a purtat prin foarte multe orașe ale lumii. Este vreunul care v-a plăcut în mod deosebit? De ce?
Silviu Biriș: Îmi place liniștea. O să zică lumea: „Atunci ce mai cauți aici?”. Dar și liniștea uneori poate fi dăunătoare. Sunt orașe care m-au marcat prin liniștea lor — Zurich, Viena, apoi mai târziu am aflat că sunt orașe cu rate mari de sinucidere. Mi-au plăcut orașele din America Latină sau din America de Sud, mi-a plăcut foarte mult Tel Aviv-ul, e un oraș așa, al contrastelor. Dar unul dintre orașele care m-a făcut să mă întorc de cele mai multe ori la el a fost Ierusalimul.
Foto: (c) Cristian NISTOR/ AGERPRES FOTO
AGERPRES: Ce v-ar plăcea să se schimbe în București?
Silviu Biriș: Nu vreau să fiu rău, că nu mai este mai nimic neschimbat, ca să spun așa. Suntem într-o progresie geometrică, arhitecturală, uneori deficitară. Arhitectura, din păcate, a suferit foarte mult, n-avem cum să dărâmăm blocurile pentru că sunt locuite, dar aș schimba în așa fel încât să văd mai des cerul, aș schimba, dacă se poate, gradul de poluare ca să văd cerul. Asta aș schimba, probabil, și oamenii, și liniștea din sufletele lor și atunci ar vedea și ei cerul.
AGERPRES: Care este locul dumneavoastră preferat din București?
Silviu Biriș: Îmi place foarte mult să merg în București pe străduțele din partea veche, prin orașul vechi, mai ales ziua, în perioada când nu este atât de multă lume, sau foarte târziu noaptea, după 3,00 dimineața. Un loc în care am început să mă regăsesc foarte mult este la mânăstirea Radu Vodă, la Schitul Darvari, îmi place Herăstrăul, îmi place Cișmigiul, iubesc Calea Victoriei, chiar după ce au micșorat-o (…), îmi plac locurile mai puțin umblate. Sunt foarte multe locuri pe care noi nu le știm în București și sunt tot felul de străduțe cu o istorie aparte. Sunt multe, nu pot să cuprind acum una, să-mi vină în cap. Îmi place strada Verona, Parcul Icoanei, probabil fiindcă acolo merg foarte des cu copiii. Îmi place zona asta unde casele au rămas cu patina aceea a timpului, au rămas parcă nealterate de freamătul din exterior. Îmi place și periferia Bucureștiului foarte mult, îmi place să merg la mănăstire la Pasărea, este o zonă foarte frumoasă. Nu îmi mai place Snagovul, a devenit mult prea popular. Dar sunt împrejurimi foarte frumoase. Nu-mi place la mall.
AGERPRES: Bucureștii de altădată sau Bucureștiul de azi. Ce ați alege?
Silviu Biriș: Bucureștiul de azi, nu avem încotro, devenim sociopați după aia. Bine, Bucureștiul de altădată, cu mintea de atunci, pentru că, dacă aș merge cu mintea de acum și dorința de confort și dorințele actuale, probabil că nu m-aș integra atât de bine. Suntem dependenți de telefoane, de mașini, de traficul ăsta așa cum este el, ultrapopulat și ultraaglomerat. Dar trebuie să fim conștienți. În București lucrurile s-au schimbat, eu zic că în bine. Adică oamenii încep să se întoarcă la credința adevărată, să se gândească nu numai la ei, să se gândească și la semenii lor.
Foto: (c) Cristian NISTOR/ AGERPRES FOTO
AGERPRES: Străinii vizitează din ce în ce mai mult Bucureștiul. De ce credeți că ar trebui să iubească Bucureștiul?
Silviu Biriș: Îmi vin numai lucruri urâte în cap. Dar eu mă gândesc la acești străini care vin cu adevărat să vadă Bucureștiul, nu să petreacă în sălile de jocuri de noroc sau să facă tot felul de alte măgării. În primul rând cei care vin cu adevărat să descopere Bucureștiul trebuie să vină pentru bucureșteni, pentru că, așa cum ați spus, am fost în lumea asta și am colindat și, dacă mi s-a făcut vreodată sete, a trebuit să-mi cumpăr apă. În București, dacă mi s-a făcut sete, mi s-a oferit apă. Bucureștenii, așa cum sunt ei încercați, au rămas totuși oameni.
AGERPRES: Dacă ar fi să transmiteți ceva orașului de ziua lui, care ar fi urarea care credeți că i s-ar potrivi cel mai bine?
Silviu Biriș: ”Bucureștiul meu iubit” este numele albumului pe care vreau să-l lansez cu ajutorul CreArt și refrenul zice așa: „București, București, fratele meu ești! / București, București, tu să ne trăiești! / București, București, tare mândru ești! / București, București, să nu îmbătrânești!”. La mulți ani, București!
sursa-http://www.agerpres.ro/
