INTERVIU Ilinca Goia: Bucureștiul înseamnă cel mai trăit oraș

Actrița Ilinca Goia afirmă, într-un interviu acordat AGERPRES, în cadrul proiectului ”ORAȘUL MEU, BUCUREȘTI”, că este îndrăgostită de nopțile bucureștene, de parfumul teilor și al castanilor resimțit noaptea în Capitală.

”Noaptea parcă totul capătă altfel de noimă. Bucureștiul devine mai frumos, mai grăitor. (…) Zgomotele, care ziua sunt descreierate, se potolesc, devin aproape un fel de muzică. Noaptea îmi place la București, mă regăsesc în zgomotele Bucureștiului”, recunoaște actrița.

Aceasta vorbește și despre cea mai dragă amintire a ei, care este legată de strada unde a copilărit. ”Cea mai dragă amintire este legată tot de strada Parfumului unde am copilărit, în casa bunicilor. Este cea mai dragă și cea mai veche amintire a mea”, se destăinuie Ilinca Goia.

AGERPRES: Sunteți născută în București. Ce înseamnă pentru dumneavoastră orașul București?

Ilinca Goia: Înseamnă cel mai trăit oraș. Am convingerea că nu îți rămân un oraș, un spațiu decât în deplinătatea intensității pe care ai trăit-o, ai parcurs-o, a trăirilor pe care le-a lăsat în tine și atunci amintirile mele lăsate de București sunt ca și cele legate de viața mea, de familie, pentru că m-am tot întors la București de-a lungul anilor.

AGERPRES: Cum arăta Bucureștiul pe vremea copilăriei dumneavoastră?

Ilinca Goia: Altfel decât acum. Bine, era altfel vremea, era altfel de timp, parcă era un timp care curgea cu mai multă răbdare. Acum suntem mai biciuiți, parcă, nu știu, dar acolo unde am copilărie eu, în cartierul istoric, cum s-ar zice, cu clădiri de pe vremea lui Caragiale, zona Parfumului — Udriște — Matei Basarab, era o atmosferă foarte patriarhală și plină de conace frumoase, boierești. Deja se dărăpănau de pe atunci, era un cartier care, din păcate, puțin înainte de Revoluție, a fost luat cu japca de țigani și a fost întinat, din punctul acesta de vedere, și acum dacă mă uit în zona aceea nu mai recunosc absolut nimic din ce era pe vremea copilăriei mele.

AGERPRES: Ce vă place cel mai mult la acest oraș?

Ilinca Goia: Nopțile. Noaptea îmi place la București. Ziua nu prea îl agreez, nu sunt îndrăgostită de el, dar noaptea parcă totul capătă altfel de noimă. Bucureștiul devine mai frumos, mai grăitor.

AGERPRES: Cu mai multe lumini…

Ilinca Goia: Da, nu știu, lumina devine mai de metropolă. Parfumul teilor și al castanilor îl simți mai bine noaptea sau de Regina nopții. Zgomotele, care ziua sunt descreierate, se potolesc, devin aproape un fel de muzică. Noaptea îmi place la București, mă regăsesc în zgomotele Bucureștiului.

AGERPRES: V-ați gândit vreodată să vă mutați din București?

Ilinca Goia: Da, m-am gândit și chiar m-am mutat niște ani sau mai multe luni din viață foarte departe, peste ocean. Odată ce m-am întors aici, la București, ca să-mi fac meseria, am considerat că este cel mai bun loc din România ca să fii în miezul pulsatil, vibrant, al acestei profesii.

AGERPRES: Ce v-a făcut să plecați?

Ilinca Goia: Tinerețea, dorința de perfecționare, am vrut să mă confrunt și cu alte meleaguri, și cu alte spații.

AGERPRES: Ați vizitat foarte multe orașe și datorită meseriei și în concedii. Care este orașul care v-a plăcut cel mai mult?

Ilinca Goia: San Diego mi-a plăcut foarte mult, Luxembourg de curând, Rio de Janeiro, fiecare pentru un anumit motiv, Sibiul îmi place, sunt înnebunită după Sibiu, fiecare cu câte ceva aparte.

AGERPRES: Ce nu vă place la București? Ați spus că ziua în București …

Ilinca Goia: Nu știu dacă asta este neapărat să nu-mi placă, doar că în asta nu mă regăsesc, este foarte mult zgomot, este foarte multă lume nevropată. Poate că nu este bine să generalizez, dar uite, acum mă tentează să generalizez, e o anumită lipsă de civilitate diurnă, oamenii nu se respectă pe ei înșiși și probabil că din cauza asta nu-și respectă nici seamănul. În plus, atunci când ești la volan, ai parte de niște experiențe foarte traumatizante.

AGERPRES: Ce v-ar place să se schimbe în București, în afară de atitudinea oamenilor?

Ilinca Goia: Ar trebui să avem mai multă grijă față de cum arătăm și asta înseamnă și un fel de fin patriotism, să fie mai multă grijă pe stradă pentru curățenie, pentru verdeață, pentru aerul curat, am umblat străzi întregi și nu am găsit un coș de gunoi, spre exemplu. Este vorba de curățenie.

AGERPRES: Care este locul dumneavoastră preferat din București?

Ilinca Goia: N-am idei fixe. Acum, mai nou, am descoperit un spațiu verde foarte frumos — eu nu am apucat să ajung acolo decât de curând — Parcul Bordei. Foarte frumos. Acum să zicem că l-aș alege, dar poate că mâine, dacă mă întrebați, o să zic Muzeul Țăranului sau Muzeul Satului.

AGERPRES: Dacă ar fi să alegeți Bucureștii de altădată sau Bucureștii de azi, ce ați alege și de ce?

Ilinca Goia: Ei, acum știți cum e, totul este în imaginația noastră și frumusețea este tot în ochii celui care se uită. Noi suntem tentați să alegem Bucureștii de altădată, pentru că știm povești, pentru că nu avem imaginile atât de vii și atât de cotropitoare cum este contactul direct cu Bucureștiul de azi. Și atunci cel din imaginație, povestit de bunici, aflat din ce am citit și din felul cum ne-am format reperele, bineînțeles că este mult mai atrăgător. Aș alege Bucureștiul de altădată cu bătăile de flori de la șosea din mai, cu trăsuri, dar știu eu dacă, confruntată cu această realitate, mi-ar mai conveni, nu mi-ar lipsi vibrația și vânzoleala și demența de acum?

AGERPRES: Care este cea mai dragă amintire din București?

Ilinca Goia: Cea mai dragă amintire este legată tot de strada Parfumului unde am copilărit, în casa bunicilor. Este cea mai dragă și cea mai veche amintire a mea. Eram bebeluș sau ceva de genul — pentru că eram într-un pătuț cu grilaj, în camera bunicii, ea deschidea larg toate geamurile, toate ferestrele de la casă, vedeam vizavi un perete plin cu zorele și bunica îmi cânta. Eu țin minte că făceam să sune și grilajul de la pat în ritmul în ceea ce-mi cânta bunica: „La căsuța albă/ Sunt atâtea flori la fereștri”. Cred că eram foarte, foarte mică, nu cred că vorbeam încă, dar asta este cea mai dragă amintire a mea și este legată de București și de strada Parfumului.

AGERPRES: De ce ar trebui străinii să viziteze și să iubească Bucureștiul?

Ilinca Goia: Străinii vizitează Bucureștiul și am văzut că este destul de populat de străini, mai ales vara, pentru că e Micul Paris, pentru că este mai frumos pe alocuri decât Parisul, după gustul meu, pentru că e un oraș care mustește de istorie, de informație culturală, pentru că e un oraș foarte viu, foarte tânăr, plin de tineret. Când a trebuit să fac pe ghidul pentru câțiva străini, prieteni sau întâmplător ajunși la București pentru câteva zile, a fost foarte dificil, e largă paleta, nu mai prididești arătându-le. Deci au ce vedea și au ce afla și pot participa la diverse evenimente care mai de care mai culturale.

AGERPRES: Dacă ar fi să transmiteți un mesaj pentru București la aniversarea a 555 de ani, care ar fi?

Ilinca Goia: Ai grijă de mine ca de tine însuți!

sursa-http://www.agerpres.ro/