Cristian Gațu, jucător de excepție al handbalului românesc și mondial, fost președinte al Federației Române de Handbal, este nostalgic după Bucureștiul din vremea copilăriei sale, iar Parcul Cișmigiu are un loc aparte în inima sa. Într-un interviu acordat AGERPRES, în cadrul proiectului ”ORAȘUL MEU, BUCUREȘTI”, Gațu susține că ospitalitatea românului obișnuit a fost unul dintre factorii care au atras turiștii străini în București, dincolo de marile atracții arhitecturale, iar disputele politicianiste au distrus spiritul civic, coeziunea din societate.
Foto: (c) Radu TUȚĂ / AGERPRES FOTO
Gațu zugrăvește atmosfera Bucureștiului din copilărie și vorbește despre preferința sa pentru crearea mai multor parcuri pentru copii și spații verzi în orașul modern și aglomerat de azi.
AGERPRES: Sunteți născut în București. Ce înseamnă pentru dvs. Bucureștiul?
Cristian Gațu: Înseamnă casa mea. E orașul în care m-am născut și am asistat la toate transformările prin care a trecut, bune sau rele. Normal că țin la el, chiar dacă acum locuiesc la câțiva kilometri de el. Dar am fugit din cauza politicienilor și din cauza aglomerației, a infuziei de străini, a devenit un fel de tutti-frutti. Dar pentru mine Bucureștiul e prima mea casă, aici m-am născut, aici am copilărit, aici am făcut studiile, aici am jucat handbal.
AGERPRES: Cum era orașul în vremea copilăriei dvs și cum îl găsiți azi?
Cristian Gațu: Celor care nu au plecat din oraș le este greu să sesizeze cu ochiul transformările. E adevărat că acum, când mai trec prin cartierele pe care le cunoșteam, aproape că nu le mai recunosc. Dar au rămas ”eternele cutii de chibrituri”, aceste blocuri mari care deranjează. Dar mă întrebam că, dacă nu ar fi fost aceste blocuri, cum ne dezvoltam orașul? Unele sunt deteriorate, altele au o fațadă neprietenoasă, dar au apărut și blocurile moderne, din sticlă, care au însă viciile lor. Nu se sincronizează bine combinația de nou cu vechi, unul lângă altul sau chiar alternând. Mai avem clădiri vechi de tot, care rezistă, cu arhitectura specifică dinainte de război.
AGERPRES: Ce vă mai amintiți din orașul copilăriei dvs?
Cristian Gațu: Eu m-am născut și am copilărit lângă Foișorul de Foc. Acolo am jucat primele jocuri de fotbal; ne puneam niște cărămizi în jurul foișorului și ne jucam de dimineață până seara. Nu prea treceau mașini. Acum nu se mai poate, au dispărut maidanele, dar nu a apărut replica sportivă. Nu au apărut săli, baze sportive și asta e o greșeală mare de tot care va afecta viitorul României.
Foto: (c) Radu TUȚĂ / AGERPRES FOTO
AGERPRES: Ce vă place mai mult la București?
Cristian Gațu: De aproape un an de când nu mai locuiesc în București, mai cutreier, dar până acum aveam niște ținte fixe, aproape că nu-l știam sau îl uitasem. Mă atrage centrul vechi istoric, un lucru demn de luat în seamă, și iată că toți turiștii vin pe acolo și pleacă cu imaginea perfectă despre București, zic eu. Stadionul 23 August a fost înlocuit cu Arena Națională și este iar un pas foarte bun. Bucureștiul s-a dezvoltat clar, dar pentru cei din București e mai greu să sesizeze cu ochiul liber. Celor din provincie le e mai ușor, când vin o dată la trei ani și nu mai recunosc nimic. Cu toate acestea eu prea multe îmbunătățiri majore nu am văzut. Am fost să-mi duc nevasta la gară, dar Gara de Nord nu m-a impresionat. Veche, parcă stă să cadă, deși e curată.
AGERPRES: Ce vă displace la București?
Cristian Gațu: Îmi displace aglomerația, care e o racilă a dezvoltării civilizației, la care nu s-a găsit o soluție. Cândva, primăria a făcut un studiu cu niște japonezi care au spus că, luând în calcul ritmul de dezvoltare și al creșterii numărului autoturismelor, până în 2000 orașul se va sufoca. S-a mai făcut ceva, încă mai respirăm, dar sunt orele astea de vârf care îmi aduc aminte de Roma, Paris, Rio de Janeiro. Mai este și acest stres, pe care eu îl sesizez la orice om care merge cu bicicleta, cu mașina sau cu autobuzul. Toți suntem marcați de stresul cotidian și asta ne ia cel puțin 10 ani din viață. Mă simțeam sufocat de drumuri, telefoane, intervenții etc, am fost și ministru secretar de stat doi ani la Ministerul Sportului. După ce am rămas numai la Federația Română de Handbal, am hotărât cu soția mea să ne mutăm, beneficiind și de sprijinul prietenului meu din copilărie, Cristi Țânțăreanu, care proiectase o zonă rezidențială la Corbeanca — ”Paradisul verde”. Eu am fost al doilea care a ajuns acolo. El mi-a creat niște facilități, pentru că altfel nu aveam cum să ajung acolo. Mi-a dat cadou terenul și mi-a construit casa, pe care am plătit-o după ce am vândut-o pe cea din București, din Piața Domenii.
AGERPRES: Ca jucător, președinte al FRH, ați călătorit în multe orașe ale lumii. Care este orașul care v-a rămas în suflet și de ce?
Cristian Gațu: Nu am stat mult într-un loc. Ca jucător, ca oficial, mergeam pe durata unei competiții. Și, de regulă, în afară de hotel-sală-hotel-aeroport, prea multe nu vedeam. Dar m-a impresionat foarte mult Roma, datorită monumentelor antice pe care le-au conservat și pe care le pun în valoare pentru orice turist ce vine acolo. M-a impresionat foarte mult Stockholm-ul. Alt aer, altă liniște, pe care o emană orice cetățean când te întâlnești. Și în ultimul timp m-a impresionat Beijingul, la Olimpiadă. Eu fusesem în China ca jucător în 1975, cu Steaua, și am stat aproape o lună. Am văzut un oraș îmbâcsit, multă populație, plin de biciclete. Am ajuns apoi din nou în 2008, la Olimpiadă. Inițial voiam să mă dau bolnav, era prea lung drumul cu avionul, echipa națională urma să plece direct din Franța, iar eu eram la București. Dar la festivitatea de la Izvorani, de predare a steagului, președintele Băsescu m-a întrebat de ce nu am plecat și m-a invitat să plec cu el. Am acceptat, dincolo de onoarea de a merge cu președintele, pentru că m-am gândit că are cel mai bun avion. Ce am văzut acolo, ce transformări au putut face chinezii într-un oraș mamut! Cei de la consulatul României mi-au spus că au făcut 1.480 de km de șosea în 4 ani. La noi, în 20 de ani, s-au făcut 100 km, suntem departe de realitate și aste ne va îngropa.
Foto: (c) Radu TUȚĂ / AGERPRES FOTO
AGERPRES: Care este locul dvs preferat din București?
Cristian Gațu: Nu am un loc anume. Când stăteam în Piața Domenii și voiam să mă relaxez, mergeam în parcul Herăstrău, avem și un câine frumos și ne plimbam pe acolo. Dar locuri preferate nu am. Sălile de sport aș putea spune, pentru că mai mult am respirat sport, stadioanele. Ghencea, pentru că am stat atâția ani acolo, și în timpul liber mă duceam să văd ce meci e, de fotbal, rugby, de handbal, volei, tenis. Dar oricând mă opresc în Cișmigiu cu multă nostalgie, nu am mai fost acum de mult, dar am amintiri foarte plăcute. Și, de ce nu, Casa Poporului, fără nicio legătură cu ce a fost și ce este, ci doar ca realizare, îmi dă așa o liniște, o siguranță că nu va cădea la primul cutremur. Blocurile astea cu bulină sunt un mare pericol. Nu sunt un pesimist, dar îmi dau seama că la primul cutremur mai serios vor cădea multe blocuri.
AGERPRES: Ce ați dori să se schimbe în București în următorii ani?
Cristian Gațu: Aș dori să se schimbe politica față de București. Trebuie să remarc însă că actualul primar a făcut lucruri bune, chiar dacă e hulit de unii. A făcut acele pasaje, care erau necesare după cum ne alertau acei japonezi în studiul lor. Însă aș dori mai multe locuri de joacă pentru copii. Astea care sunt mi se par artificiale, mi se par făcute de gura străinilor sau să scăpăm de o grijă. Am trecut recent pe Calea Victoriei și s-au făcut două culoare pentru bicicliști, care trebuiau făcute de mult și nu neapărat acolo, ambele pe aceeași parte a străzii, cu sensuri diferite. Însă cred că noi nu am fi făcut nimic, înainte să ne forțeze presa noastră, presa internațională sau comunitatea europeană. Și atunci le facem de mântuială. Mi-aș dori foarte multă verdeață și nu se mai poate, multe locuri de joacă și foarte mulți copii care să facă mișcare. Din punctul meu de vedere, la ora actuală, avem copii foarte talentați, medaliați cu aur la olimpiade de matematică, fizică, chimie, dar de câte ori vine o delegație, am fost la aeroport și i-am observat, niciunul dintre copiii ăștia deștepți foc nu are o ținută sportivă. Toți au fie afecțiuni cervicale, probleme la mers, gâfâie, lentile groase. Ăsta e viitorul nostru și e grav de tot. În 1995, la o temă de cercetare privind sănătatea națiunii din punct de vedere fizic, propusă de mine la Facultatea militară de educație fizică, unde am fost comandant, am avut un eșantion de 49.000 de oameni testați. Comisia științifică ce s-a ocupat de acest studiu a ajuns la următoarea concluzie: 63% din populația României, indiferent de sex, vârstă, era bolnavă fizic. Azi, când nu s-au luat măsuri, credeți că acest procent a scăzut? Am adăugat atunci la acel studiu că, având acest procent, România se află pe locul 9, dar în Africa! Păcat că nu se face nimic pentru tineretul României. Am început o luptă în 1999 cu Ion Țiriac ca să mărim numărul de ore de sport, dar nu s-a schimbat nimic. Atunci era una, acum e tot una.
Foto: (c) Radu TUȚĂ / AGERPRES FOTO
AGERPRES: De ce credeți că sunt atrași străinii de București?
Cristian Gațu: În primul rând eu cred că s-a pierdut acea ospitalitate neforțată a oamenilor de rând. Nu mai suntem primitori. Când cutreieram lumea, eu aduceam mereu acest argument împotriva celor din străinătate. Cade un om pe stradă, unul nu se apropie să vadă despre ce este vorba. Azi, dacă cineva cade pe stradă, se întâmplă la fel și în România. Oamenii străini erau primiți, găzduiți, fără bani, chiar dacă nu ne dădeau banii afară din casă. Și veneau cu plăcere a doua oară. Cei care intrau în contact cu oamenii de rând plecau apoi și deveneau ambasadorii noștri vizavi de ce oameni deosebiți suntem. Însă au mai rămas și astfel de oameni, nu au pierit cu totul. La finala Europa League au venit 40.000 de spanioli, iar declarațiile lor au fost că vor veni cu cea mai mare plăcere din nou. Ospitalitatea noastră era o avere în lumea asta, dar, din păcate, politica, politicienii ne-au înrăit, ne înjurăm. Dacă ne înjurăm între noi, ce să ne mai uităm la unul care cade sau ce să-i mai deschizi ușa unui german, italian sau suedez. Atracțiile sunt și de natură sportivă, oamenii vor să vadă țara unde s-a născut Nadia, Hagi, Ilie Năstase, vor să vadă Casa Poporului și așa mai departe. Avem ce să arătăm.
AGERPRES: Care este amintirea dvs cea mai dragă legată de București?
Cristian Gațu: În mod normal, trebuia să fie Revoluția, care trebuia să creeze o altă stare. Dar după ce s-a terminat așa-zisa revoluție s-a alterat acel moment de mare cotitură, pentru că la putere au venit cei care au regizat-o. Înainte de asta era obligatoriu să defilezi, dar pentru mine era o sărbătoare. Mă îmbrăcam sportiv și defilam. Plângeam dacă noaptea ploua și se amâna, pentru că pierdeam momentul să trec și eu prin fața lumii. Mi-a plăcut foarte mult și am rămas marcat de momentul finalei Cupei Campionilor Europeni la volei masculin dintre Dinamo și Rapid, de la complexul expozițional. Am văzut atunci oameni plângând pe stradă, a fost un moment în care bucureștenii au arătat că sunt capabili, dar nu au instrumente, lucru care nu s-a schimbat nici acum. Mai sunt momentele ’70, la Băneasa, și ’74 la Otopeni, când a fost puhoi de lume după titlurile noastre mondiale. Noi nu ne-am căpătuit din sport. Averea mea, dacă se poate numi avere, este stima oamenilor care pe stradă își mai aduc aminte de mine. Cu asta rămân.
Foto: (c) Radu TUȚĂ / AGERPRES FOTO
AGERPRES: Bucureștii de altădată și Bucureștiul de azi. Ce ați alege și de ce?
Cristian Gațu: E o întrebare dificilă. Dacă m-aș mai naște o dată, aș vrea să mă nasc în București, indiferent cum ar fi. Aici e casa mea și te acomodezi și cu WC-ul în curte, așa cum a fost. Eu am stat într-o casă de chirpici, cu hol și două camere înghesuite. În inima Bucureștiului erau case de chirpici. Parcă mirosul ăla aș mai vrea să-l mai simt o dată. Aveam o curticică micuță, un culoar practic, și îmi plăcea să mă joc cu găinile. Când am auzit că am mâncat un pui cu care mă jucam, nu am mai pus gura pe carne de pasăre toată viața. Și nici pește, din cauza unturii de pește cu care eram îndopat forțat că să mă dezvolt. Acum, la bătrânețe, prefer liniștea și normal că aș alege un oraș liniștit cum era atunci, dacă însă e mult zgomot mă mut în altă parte, cum m-am mai mutat. Dar nu aș putea să accept Bucureștiul de atunci, când trecea o mașină pe stradă la două ore și doar căruțe și dubele de hingheri. Evoluția e evoluție și trebuie s-o accepți. Aș vrea să mă nasc într-un oraș cum este Bucureștiul de astăzi.
AGERPRES: Dacă mâine ați fi primar, ce proiect ați propune bucureștenilor?
Cristian Gațu: Aș cere mai mult teren extravilan, l-aș parcela și aș da fiecăruia să-și facă o casă și ne-am extinde pe orizontală, nu pe verticală, cum suntem acum. Eu m-am născut într-o casă mică și apoi am mers la bloc. Acolo eram terorizat, mergeam încet să nu deranjez vecinul de jos, nu vorbeam tare să nu deranjez pe altul.
AGERPRES: Dacă ar fi să transmiteți un mesaj orașului de ziua lui, care credeți că ar fi urarea care i s-ar potrivi cel mai bine la a 555-a aniversare?
Cristian Gațu: Nu pot decât să-i felicit pe cei bătrâni că au rezistat, pentru că toți își iubesc orașul. Tinerii, generația nouă, nu cunoaște nimic din istoria orașului, a țării, a handbalului, a oricărui domeniu, o generație mult mai inteligentă ca a noastră, asta în vârstă, dar care nu are fundamentul legăturii cu pământul lor. Ei pot să plece oriunde, nu îi interesează, dar noi suntem legați de pământ. Mesajul meu ar fi să punem mână de la mână câte un leu, așa cum s-a întâmplat pentru Ateneu, ca să facem lucruri pentru noi, nu pentru politicieni.
sursa-http://www.agerpres.ro/
