Franța, cu o suprafață totală de 675.417 kmp (locul 41 în lume; o cincime din teritoriul UE), din care, Metropola cuprinde 543.965 kmp și o populație de 65,7 milioane de locuitori, sărbătorește ziua națională la 14 iulie. Aceasta marchează aniversarea căderii Bastiliei (1789).
Recepție de Ziua Națională a Franței organizată în grădina reședinței ambasadorului Franței la București, Henri Paul
Foto: (c) GEORGE CALIN/ AGERPRES ARHIVA
Recepție oferită de ambasadorul Franței la București, Henri Paul, cu prilejul Zilei Naționale a Republicii Franceze
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/ AGERPRES ARHIVA
Recepție oferită de ambasadorul Franței la București, Henri Paul, cu prilejul Zilei Naționale a Republicii Franceze
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/ AGERPRES ARHIVA
Situată în Vestul Europei, Franța are limite — Belgia, Luxemburg, Germania, Elveția, Italia, Monaco, Marea Mediterană, Spania, Andorra, Oceanul Atlantic și Canalul Mânecii.
Cea mai mare țară (ca suprafață) din Europa Occidentală, cu două fațade martime (Oceanul Atlantic și mările adiacente în Vest și Marea Mediterană în Sud Est), Franța are un relief variat. Munții cuprind: Alpii Francezi, cu văi adânci și relief glaciar tipic (ghețari, lacuri, creste ascuțite, văi), cu altitudinea sub 3 000 m în Alpii Maritimi și peste 4 000 m în Alpii Savoiei (Mont Blanc 4 810 m, altitudinea maximă din țară), Munții Pirinei, în Sud-Vest, la granița cu Spania (altitudine maximă 3 404 m în Pic d’Aneto) și Munții Jura (altitudine maximă 1 723 m) și Vosgi (altitudine maximă 1 424 m), mai scunzi și mai vechi, în Est, bine împăduriți. De asemenea, are regiuni colinare și podișuri — Ardenii în Nord-Est, Masivul Armorican în Nord-Vest, Masivul Central, dominat de înălțimi vulcanice (Puy de Dome 1 465 m, Puy de Sancy 1 886 m), în partea central-sudică, precum bazine și culoare depresionare (bazinul Parisului, al Acvitaniei, culoarul Rhonului, câmpia Alsaciei) și câmpii litorale (Languedoc, Roussillon, Gascogne).
Clima este temperat-oceanică, cu precipitații mai bogate în Vest și în munții înalți (peste 1 000mm/an) și mediteraneană (precipitații 500 mm/an) pe litoralul sudic, unde vânturile reci, precum mistralul și tramontanul, pot compromite recoltele de citrice. Rețeaua hidrografică este densă, legată printr-un sistem de canale (4 600 km) și orientată spre Oceanul Atlantic (Seine, Loire, Garonne, Moselle, Rhin) și spre Marea Mediterană (Rhone). Peste 1/4 din teritoriu este acoperit de păduri temperate (stejar, fag, conifere). Fauna este relativ bogată, există șase Parcuri Naționale în Alpi și Pirinei, și peste 100 de rezervații ce protejează elemente rare din floră și faună, inclusiv animale aclimatizate, precum muflonul, cerbul sika (japonez), capra neagră ș.a.
Potrivit informațiilor MAE, Republica Franceză este alcătuită din 27 de regiuni și 101 departamente: Metropola (Franța continentală), divizată în 22 de regiuni și 96 departamente; 5 regiuni/departamente de peste mări (DOM): Guadelupa, Martinica, Guyana franceză, Mayotte, La Réunion; 5 colectivități de peste mări: Polinezia franceză, Wallis-et-Futuna, Saint-Pierre-et-Miquelon, Saint-Barthélémy, Saint-Martin; 1 colectivitate sui-generis: Noua Caledonie; 1 teritoriu de peste mări: Teritoriile australe și antarctice franceze (TAAF); 1 insulă în Oceanul Pacific: Insula Clipperton; Insulele din Oceanul Indian.
Capitala Franței este Paris, iar principalele orașe: Marseille, Lyon, Toulouse, Nice, Nantes, Strasbourg, Montpellier, Bordeaux, Lille, Rennes.
Imagine din Paris
Foto: (c) ALEX TUDOR/ AGERPRES ARHIVA
Imagine din Paris
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/ AGERPRES ARHIVA
Catedrala Notre-Dame din Paris
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/ AGERPRES ARHIVA
Muzeul Luvru din Paris
Foto: (c) VLAD STAVRICA/ AGERPRES ARHIVA
Muzeul Luvru din Paris
Foto: (c) VLAD STAVRICA/ AGERPRES ARHIVA
Teritoriul francez a fost locuit, în preistorie, de o populație celtică (francii și galii), fiind colonizat, parțial, de greci (sudul Franței) și, în cea mai mare parte, de romani, sub împăratul Cesar (după bătălia de la Luteția, 53 î.Hr.). În Evul Mediu, Franța a fost o monarhie centralistă, sub diferite dinastii, ultima fiind cea a familiei de Bourbon. Ludovic al XVI-lea, a fost ultimul rege al Franței, decapitat în timpul Revoluției Franceze de la 1879. Ulterior, în special, odată cu Napoleon Bonaparte, Franța a devenit una dintre marile puteri europene, jucând un rol important în definirea Europei, prin sistemul tratatelor de la Versailles, după Primul Război Mondial. În 1958, generalul Charles de Gaulle proclamă a V-a Republică Franceză, cu puteri sporite pentru Președinte. Președinții celei de-a V-a Republici Franceze sunt: Charles de Gaulle (1959-1969), Georges Pompidou (1969-1974), Valéry Giscard d’Estaing (1974-1981), François Mitterrand (1981-1995), Jacques Chirac (1995-2007), Nicolas Sarkozy (2007-2012), François Hollande (din 2012).
Franța este stat fondator al Uniunii Europene, Consiliului Europei și NATO, ONU, membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU. Face parte din Organizația Internațională a Francofoniei, G8 și G20.
Franța este republică prezidențială (conform Constituției din 1958). Șeful statului, președintele Republicii este François Hollande (din 2012). Următoarele alegeri sunt prevăzute pentru 2017. Președintele statului este ales prin vot universal direct pentru un mandat de 5 ani. El numește prim-ministrul, prezidează Consiliul de Miniștri, promulgă legi, este șeful armatei și stabilește orientările de politică externă. Beneficiază de puteri excepționale, în caz de criză politică sau economică gravă. Poate dizolva Adunarea Națională.
Primul ministru este Manuel Valls, numit de președinte la 31 martie 2014 (vot de încredere al Adunării Naționale, la 8 aprilie 2014). Ministrul afacerilor externe este Laurent Fabius, numit la 2 aprilie 2014.
Partidul de guvernământ este Partidul Socialist, care a câștigat alegerile legislative din 10-17 iunie 2012. Parlamentul este bicameral, compus din Adunarea Națională (577 de deputați, aleși pentru cinci ani) și Senatul Republicii (348 de senatori, aleși pentru șase ani).
Strategia de guvernare economică a Franței urmează, în prezent, 3 linii principale: scăderea deficitului bugetar și a datoriei publice; realizarea de reforme structurale, astfel încât să fie încurajată competitivitatea, iar balanța comercială să fie echilibrată; coerența cu politicile europene.
Principalele ramuri industriale: industria constructoare de mașini, chimică, automobile, metalurgie, avioane, aparate electronice, textile, produse alimentare, turism. Principalii parteneri comerciali: (la import) Germania, Belgia, Italia, Olanda, Spania, Marea Britanie, SUA, China; (la export) Germania, Italia, Spania, Belgia, Marea Britanie, SUA, Olanda.
Franța este unul dintre principalii membrii fondatori ai UE, în 1952, și membru al zonei Euro. La 14 iunie 1985, Franța a fost unul dintre cei cinci membri semnatari ai acordului de constituire ai Spațiului Schengen (Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg). Contribuția Franței la bugetul comunitar este de 17,6% (21,917 miliarde euro), fiind al doilea stat contributor net, după Germania. Este al treilea beneficiar al cheltuielilor bugetare ale UE (10,1%; 13,2 miliarde euro), după Polonia și Spania (situația în 2011). Domeniile de interes pentru Franța în cadrul UE sunt agricultura, pescuitul, securitatea alimentară, securitatea maritimă, domeniul fiscal, mediul (reducerea poluării aerului), securitatea nucleară, drepturile omului/egalitatea șanselor, protecția socială, justiție și afaceri interne (migrație ilegală și trafic de persoane).
Franța este stat membru al ONU, OSCE, OCDE, NATO. A deținut președinția G20. Este principalul contributor și promotor al acțiunii Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF).
Principalele zone sau obiective turistice sunt Parisul și împrejurimile.
Turnul Eiffel din Paris
Foto: (c) SIMION MECHNO / AGERPRES ARHIVA
Domul Invalizilor din Paris
Foto: (c) SIMION MECHNO / AGERPRES ARHIVA
Arcul de Triumf, Paris
Foto: (c) ALEX TUDOR/ AGERPRES ARHIVA
Palatele Versailles, Chantilly, Fontainebleau, Compiegne, Vaux-le-Vicomte, parcul de distracții Disneyland Paris, unic în Europa; valea Loirei, cu vestitele castele din secolele XV-XVI (Chinon, Chenonceau, Blois, Amboise, Chambord, Angers, Azay-le-Rideau, Saumur, Valencay, Loches, Cheverny, Villandry), litoralul Oceanului Atlantic, cu stațiunile Deauville, Trouville, Honfleur și mănăstirea Mont St. Michel (sec. X) de pe insulița omonimă în Normandie, Les Sables d’Olonne în Vendee, Biarritz și alte stațiuni de pe Cote d’Argent (în Sud-Vest), litoralul mediteranean, cu Cote d’Azur (St. Tropez, St. Raphael, Cannes, Grasse, Antibes, Nice, Menton), precum și sectorul cuprins între gurile Rhonului și granița cu Spania (La Grande Motte, Port-Camargue, Cap d’ Agde, Port-Leucate, Port-Barcares); Provence cu Avignon (Palatul Papilor, podul St.Benezet), Arles (vestigii romane, monumente medievale), Aix-en-Provence; Alpii cu orașele Grenoble, Chambery, Annecy, Briancon (fiecare cu multe monumente istorice și de artă) și stațiunile Chamonix, Mont Blanc, Les Contamines, Avoriaz, Megeve, Aix-les-Bains, Evian-les-Bains, munții Pirinei, cu Lourdes, Font Romeu, Vernet-les-Bains; metropolele regionale Lyon, Bordeaux, Strasbourg, Marseille, vechile orașe Reims, Chartres, Amiens.
Parcul de distracții Disneyland Paris
Foto: (c) ISABELA PAULESCU/ AGERPRES ARHIVA
Arhitectura florală amplasată în incinta parcului de distracții Disneyland Paris
Foto: (c) ISABELA PAULESCU/ AGERPRES ARHIVA
Turiști în fața Casei lui Pinocchio, celebrul personaj de desene animate, în incinta parcului de distracții Disneyland Paris
Foto: (c) ISABELA PAULESCU/ AGERPRES ARHIVA
Portul Calais, din Franța
Foto: (c) MIHAI POZIUMSCHI/ AGERPRES ARHIVA
Relații bilaterale între Franța și România
Relațiile diplomatice între România și Franța au fost stabilite, la nivel de legație, la 20 februarie 1880. La 29 noiembrie 1938, legația României la Paris a fost ridicată la rang de ambasadă.
În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, relațiile bilaterale au fost întrerupte.
Guvernul român și guvernul provizoriu al Franței stabilesc, la 1 martie 1945, relații diplomatice la nivel de reprezentanțe politice. La 13 aprilie 1946, România și Franța au transformat reprezentanțele politice în legații, iar la 17 decembrie 1963, legațiile au fost ridicate la nivel de ambasadă.
După decembrie 1989, relațiile franco-române s-au dezvoltat considerabil. Schimburile de vizite oficiale s-au multiplicat, inclusiv la cel mai înalt nivel, fapt care a permis să se pună bazele unui solid parteneriat politic, economic și cultural între cele două țări. Merită a fi subliniat, în special, sprijinul activ al Franței pentru integrarea României în structurile politice, economice și de securitate europene și euro-atlantice.
La 20 noiembrie 1991, președintele României, Ion Iliescu, și președintele Republicii Franceze, Francois Mitterrand, au semnat, la Paris, Tratatul de înțelegere amicală și cooperare.
La 4 februarie 2008, președintele României, Traian Băsescu, și președintele Republicii Franceze, Nicolas Sarkozy, au semnat, la București, Declarația comună privind instituirea unui Parteneriat strategic între Franța și România.
Vizita oficială a președintelui Republicii Franceze, Nicolas Sarkozy, la București, la invitația omologului său român Traian Basescu; imagine de la ceremonia primirii oficiale la Palatul Cotroceni
Foto: (c) PAUL BUCIUTA/ AGERPRES ARHIVA
Președintele Republicii Franceze, Nicolas Sarkozy, în vizită oficială la București, la invitația omologului său român Traian Băsescu; convorbiri oficiale cu participarea membrilor celor două delegații oficiale
Foto: (c) PAUL BUCIUTA/ AGERPRES ARHIVA
Două luni mai târziu, la 22 aprilie 2008, a avut loc, la Paris, primul seminar interguvernamental româno-francez prezidat de primul-ministru român, Călin Popescu-Tăriceanu, și omologul său francez, Francois Fillon, și a fost lansată ‘Foaia de parcurs’ (anexată Declarației comune), document menit să asigure mecanisme concrete de implementare a prevederilor Parteneriatului strategic româno-francez.
În data de 21 februarie 2013, cu prilejul vizitei oficiale, la Paris, a primului-ministru al României Victor Ponta, a fost semnată ‘Foaia de parcurs’ pentru relansarea Parteneriatului strategic dintre România și Franța.
Președintele Ion Iliescu, a mai efectuat vizite, în Republica Franceză, în 1992 (la 24 noiembrie), 1994 (14-16 aprilie), 1995 (la 7-8 mai și în perioada 15-16 noiembrie), 1996 (la 11 ianuarie, când a participat la funeraliile fostului președinte al Republicii Franceze, François Mitterrand) și 2003 (19-21 noiembrie). De asemenea, președintele Emil Constantinescu s-a aflat, în Franța, în 1997 (5-6 februarie și 6-7 noiembrie), 1999 (27-28 septembrie) și în 2000 (7 octombrie).
Președintele României Traian Băsescu a efectuat, la rândul său, vizite în Republica Franceză, la 21-22 noiembrie 2005, în perioada 30-31 mai 2006, la 13-14 iulie 2008, în perioada 18-19 mai 2009 și la 1 septembrie 2011.
Președintele Republicii Franceze, François Mitterrand, a efectuat o vizită oficială în România în 1991 (la 18-19 aprilie), urmată de cele ale președintelui Jacques Chirac, în 1997 (21-22 februarie) și 2006 (27-29 septembrie), cea din urmă fiind prilejuită de organizarea sommet-ului Francofoniei la București. Cu prilejul vizitei președintelui francez Jacques Chirac în România, în 1997, a fost lansat Parteneriatul Special dintre România și Franța.
Vizită Francois Mitterrand, președintele Franței; întâlnirea cu intelectualii din România
Foto: (c) VIRGIL PAVEL/ AGERPRES ARHIVA
Vizită Francois Mitterrand, președintele Franței; sosirea pe aeroport, alături de președintele Ion Iliescu
Foto: (c) VIRGIL PAVEL/ AGERPRES ARHIVA
Cel de-al XI-lea Sommet al Francofoniei; conferința finală. În imagine: Traian Băsescu, președintele României și Jacques Chirac, președintele Franței
Foto: (c)MIHAI POZIUMSCHI/ AGERPRES ARHIVA
Cel de-al XI-lea Sommet al Francofoniei; dineu oficial la Palatul Cotroceni. În imagine: Brigitte Girardin, ministrul delegat pentru Cooperare, Dezvoltare și Francofonie, Jacques Chirac, președintele Franței, Traian Băsescu, președintele României împreună cu soția sa, Maria Băsescu și Philippe Doust-Blazy, ministrul francez al Afacerilor Externe
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/ AGERPRES ARHIVA
Prim-miniștrii români s-au aflat în vizite oficiale în Franța, după cum urmează: Petre Roman (în perioada 23-25 octombrie 1990; în zilele de 18 și 19 iulie 1991), Nicolae Văcăroiu (la 19-22 martie 1995), Radu Vasile (între 2-4 noiembrie 1998), Adrian Năstase (la 28-30 noiembrie 2001; în zilele de 4 și 5 octombrie 2002; între 27-28 ianuarie și 8-9 septembrie 2003; în perioada 29-30 aprilie 2004 ș.a.) și Călin Popescu-Tăriceanu (la 6-7 octombrie 2005 și în perioada 22-23 aprilie 2008).
Premierul francez Lionel Jospin a efectuat o vizită oficială în România în perioada 23-24 iulie 2001. A urmat, la 17-18 octombrie 2004, vizita oficială a premierului Jean-Pierre Raffarin, iar la 1 februarie 2007, cea a prim-ministrului Franței, Dominique de Villepin. În zilele de 11 și 12 iulie 2013, prim-ministrul francez, Jean Marc Ayrault, a efectuat o vizită oficială la București, prilej cu care a inaugurat noul liceu francez „Anna de Noailles” și a avut întrevederi cu oficialitățile române.
Potrivit MAE, la 31 decembrie 2013, volumul schimburilor bilaterale s-a ridicat la 6 528,7 milioane euro, din care exportul a fost de 3 357,77 milioane euro, iar importul, de 3 170,93 milioane euro.
La 28 februarie 2014, volumul investițiilor franceze în România s-a ridicat la 2,1 miliarde euro. Numărul societăților comerciale cu participare franceză a fost de 7 687.
sursa-http://www.agerpres.ro/
