de Denisa Nita
Când am început clasa a XII-a, s-a băgat istoria ca materie obligatorie la BAC. Tot în a XII-a, mi-a venit o profesoară nouă de istorie. Tânără, cu examenele luate de puțin timp și foarte puțină experiență. Iar experiența aia, amărâta, era în școală generală. Habar n-avea să predea, se pierdea în foi, nici cu istoria nu stătea prea bine, nici să ne țină în frâu nu era în stare. De fapt, exista în clasă, dar lipsea cu desăvârșire.
Acum, în facultate, întregul sistem de predare, cel puțin la profesoarele tinere, se bazează pe PowerPoint. Le-ai luat curentul, le-ai distrus. În doi ani de facultate, am copiat de pe slide-uri până mi s-a făcut rău. Restul profesoarelor, he he, sunt oldschool. Merg pe dictare.Am cunoscut pe cineva, recent, din străinătate, care-și face doctoratul la 36 de ani. Pentru ei e devreme. Tot la 36 de ani, una din profesoarele mele, are deja doctoratul luat de vreo zece ani. E și prodecan. La curs, vine și ne citește de foi.
Mulți dintre profesorii mei încă fac greșeli când scriu, când citesc, când vorbesc. Mulți dintre colegii mei nu știu să scrie corect, dar să vină schimbările. Dă-l dracu de master didactic, ce-avem nevoie de el. Bagă doctoratul la frecvență redusă, și-așa nu mai înseamnă mare lucru. Da’ politizează tot, și-așa părinții vor doar să vadă 10 în carnetu’ progeniturilor, iar ăștia mici, ăștia-s proști oricum.
