În gravă pană de inspiraţie, am iniţiat (incognito, evident) un concurs de propuneri online pentru ce ar merita scris dacă mi s-ar cere să o fac despre Bucureşti. Iată câteva rezultate la întâmplare.
1. O listă a celor care trebuie împuşcaţi dacă nu se dă drumul la circulaţie ca lumea (sau: dacă se mai dărâmă restaurante – “cum ar fi al meu”, pentru a reproduce fidel exprimarea corespondentului – , dacă nu lasă în pace câinii, dacă mai vine ăla la fii-mea, dacă nu tac maşinile de găurit asfalt ca să respecte somnul cetăţenilor, dacă se mai face praf – ?… – , dacă nu pleacă toţi ăia care se ştiu ei).
2. O analiză serioasă a echivalenţelor oculte ce pot fi depistate prin calcule speciale pornind de la codurile poştale. Un exemplu: aleea Agigea (conform http://coduripostale.alege.net/Bucuresti-0-cod.html) are codul 061165; imediat înaintea ei, ca ordine alfbetică, se află aleea Agârbiceanu Ion, cu codul 032737; or, 61165-32737=28428, iar 2+8+4+2+8=24 şi 2+4=6 – ceea demonstrează că Fiara nici măcar nu s-a deranjat prea tare să ascundă prima cifră a Numărului său!
3. Ulise, de James Joyce. Folosind cu inteligenţă funcţia Edit/Replace, mi-ar lua câteva secunde pentru a înlocui peste tot “Dublin” cu “Bucureşti”.
4. (Un comentariu la precedenta sugestie îmi sugera la rându-i să public mai întâi necesarul volum intitulat Bucureşteners).
5. Un proiect de lege care să prevadă susţinerea de examene severe pentru a obţine permis de pieton, dată fiind marea densitate a mitocanilor care merg pe bulevard ca pe uliţă şi respectiv inutilitatea permisului de conducere în circumstanţele în care cele trei intersecţii din Capitală încă nedistruse de salahorii Municipalităţii nu mai îngăduie deplasarea autovehiculelor definitiv blocate acolo.
6. Un studiu comparativ Ernesto Sábato/Internet. În percepţia corespondentului meu, autorul argentinian susţine, în Despre eroi şi morminte, că “oamenii au văzut cât de necesară era igiena în Buenos Aires (pe care, aşa cum deducem extinzând ideea de la punctul 3, îl putem înlocui cu Bucureşti), iar atunci au construit canalele de scurgere. Astfel”, se precizează în mesaj, “au fost obţinute două oraşe, ca două lumi sau planuri ontologice pe dos: deasupra – domnii eleganţi şi domnişoarele delicate; dedesubt – fetuşii, prezervativele, menstruaţiile şi toate porcăriile imaginabile (sau nu)”. Acest ingenios sistem este (am aflat) o metaforă a Internetului. Conceput ca un element de igienă democratică asigurând calea cea mai simplă de a veni la lumină pentru toate părerile (în sensul că orice imbecil se poate exprima în voie, de pildă, făcându-şi blog), rezultatul final a fost un soi de dublu tenebros al realităţii vizibile: pe Internet, domnii eleganţi pot vorbi murdar cu târfele (care, de multe ori, sunt alţi domni eleganţi, dar care au alte probleme de rezolvat şi se dau târfe), premianţii caută babe pentru masaj erotic la domiciliu, directorii corecţi se înjură ca la uşa cortului – etc. etc. etc. “Pe scurt”, estimează autorul mesajului, “esenţialul instrument al deschiderii, al comunicării directe, al manifestării nevoalate a personalităţii fiecăruia şi-a dovedit eficienţa: într-adevăr, pe Internet suntem exact aşa cum suntem: o liotă de psihopaţi, agramaţi, cretini şi obsedaţi”. Am apreciat caracterul idilic al imaginii, dar n-am reuşit să-mi răspund la o întrebare: ce ar trebui să adaug eu aici?
7. o singură frază foarte lungă în care să terminăm o dată pentru toate cu prejudecata că un oraş nu se poate exprima decât prin respectarea regulilor de punctuaţie care ne strivesc personalitatea şi care după cum ştim au nişte autori perverşi plătiţi de puterile ascunse pentru a ne sufoca eviscera tâmpi fragmentându-ne cursul firesc al ideilor care vin aşa în flux continuu şi nu ca televizorul meu care uite că iar s-a întrerupt din cauza furtunii care a trăsnit serverul şi acum aud la ştiri numai op ged cof pap în mama lor dar să revenim că la fel este şi cu ortografia care ar trebui pusă ca probă incriminatorie la dosarul care să ducă la condamnarea şi la executarea ălora din academie fără majuscule trădătorilor asasinilor
8.
un lung poem contemporan
fiindcă noi
nu mai scriem poeme contemporane
fiindcă noi
nu mai avem voie
şi voie nu mai avem cel puţin
noi
să ne contemporanim poemele
sau cel puţin
să le contemporanăm
sau (…) mea ce să le facem
degeaba
că pierdem pierdem pierdem
în (…) lor
9. Să nu scriu! Să nici nu pictez! Realitatea unui oraş vine singură la suprafaţă! Totul este să fii autentic! Sau, cum zicea o prietenă, “autantric”. Alătură-te nouă! Autantra Yoga! Pentru numai 6 milioane pe săptămână, primeşti pachetul complet, incluzând dreptul de a colora o vacă de tablă pe domeniul public spre a-ţi elibera energiile creatoare, negative, cosmice şi pozitive!
10. Să nu scriu! Aşa cum nota un cunoscut autor, nu se face dreptate cu pixul, ci cu arma în mână. Tinerii de la oraşe şi sate, muncitorii, ţăranii, oamenii de alte naţionalităţi, precum şi intelectualii responsabili (mai ales din mediul urban şi de la ţară) trebuie să pună mâna pe arme, să ieşim şi să le arătăm că vom şti să supravieţuim chiar şi cu preţul vieţii! Să le arătăm.
N-am înţeles cui.
11. Să nu scriu! Trăim în epoca Vizualului! Oricine îşi poate da seama că lumea nu aşteaptă cuvinte goale, ci imagini. Un spectacol. Dar unul adevărat, fără cuvinte. Să aducem dansatori ale căror trupuri să ne amintească de condiţia noastră ontologică, să înţelegem care ne este rolul în Univers (dar şi în societate), să ne bucurăm de mişcarea pură a unui braţ într-un spaţiu gol. Pentru aceasta, să golim Piaţa Universităţii. Lumea, nemaiavând voie să treacă prin acel loc, fiind silită să se înghesuie atroce prin alte părţi ale centrului oraşului, nu va mai putea să ignore mesajul nostru artistic şi totodată filosofic.
P.S.: Pentru a nu îngreuna totuşi excesiv circulaţia, ne vom limita la blocarea numitei Pieţe doar câte 5 ore pe zi, timp de o lună (octombrie, de pildă): de la 8 la 10, respectiv de la 17,30 la 20,30. Cu siguranţă că nu va uita nimeni experimentul.
12. În primul rând, să luptăm împotriva diletantismului, a amatorismului care sufocă de prea multă vreme cultura bucureşteană. Iată câtva sugestii, pe domenii:
– Limbă şi literatură: Simpozion la Academia Română. Cele 4 minute pe care TVR Cultural le va difuza înregistrate de la faţa locului, în cadrul Jurnalului, în vreme ce pe alt canal fraierii difuzează o întâlnire din Champions League sau un meci al Naţionalei tricolore, acele 4 minute vor avea un impact decisiv asupra conştiinţei bucureştenilor însetaţi de cultură.
– Teatru: Se va organiza un eveniment memorabil, pe o scenă ridicată ad hoc în Piaţa… în Piaţa aceea din faţa Casei Po… din faţa Palatului Parlamentului, în capătul Bulevardului Victoria So… în capătul Bulevardului Unirii. Acolo vor fi prezenţi Marii Actori, care îşi vor lăsa măiestria să umple aerul Capitalei, iar simultan sute de tineri minunaţi, bine pregătiţi în Universităţile noastre de Teatru, vor dansa frenetic, vor zbiera goi, se vor căţăra metafizic pe funii de 80 m. în văzduhul Patriei, va ploua cu foc, se vor intona imnuri ameţitoare de către Corul Radiodifuziunii (sau cum s-o chema), vor fi explozii de ciocane şi vor pluti în eterul Europei Unite Biblii roz, versuri din Shakespeare se vor intersecta cu tirade din Ţiganiada şi din Apus de Soare (care se va termina cu naşterea miraculoasă a lui Ştefan Cel Mare şi Sfânt Al Doilea, datorită căruia vom ajunge nu doar în NATO, ci şi în Pentagon, KGB, Tsahal, Sendero Luminoso, Brigăzile Roşii, Garda Elveţiană Pontificală etc.), un Maestru va dirija totul spânzurat cu capul în jos de o platformă atârnată de o macara verde-clor, în fine, geniul Naţiunii se va împleti armonios cu Spiritul Global (moştenitorul celui despre care vorbea Hegel). Pentru finanţarea spectacolului, bugetarilor entuziaşti li se vor tăia încă 10 procente de la salariu în primul semestru al anului următor.
– Arhitectură: Se va renova şi se va reconstrui tot. Monumentele istorice, biserici, palate etc., vor fi consolidate cu ajutorul materialelor moderne, mult mai rezistente la vicisitudinile timpului şi ale intemperiilor, cu termopane, grinzi de oţel argintiu ş.a.m.d. Pentru optima protecţie a acestor capodopere, fiecare va fi prevăzut cu lifturi exterioare (astfel încât să nu mai degradăm interiorul cu treptele sale istorice), iar fiecare turlă, meterez, contrafort, altar, salon etc. va primi câte un loc de fumat executat din sticlă. Să ne imaginăm, bunăoară, de ce privelişte măreaţă asupra Arcului de Triumf şi asupra Ministerului Culturii ar beneficia cineva care ar fuma liniştit o ţigară într-un cub transparent ataşat în exteriorul cupolei centrale a bisericii Mănăstirea Caşin, la 25 de metri înălţime!
– Sculptură: Piaţa aceea de la fostul C.C., vizavi de Palat, se va tranforma în atelier de creaţie pentru toţi Marii Sculptori Monumentali ai ţării. Se vor amplasa în zonă colosale clătite de beton, capetele tuturor turcilor ucişi de către Vlad Ţepeş (trimiţând în chip fericit şi la naţionalul mit al lui Dracula), macheta Munţilor Carpaţi din materiale reciclabile (peturi goale, cutii de bere, dopuri de plută), Crucea de pe Caraiman fiind confecţionată din Echipamentele victorioase ale Nadiei Comăneci, Ilie Năstase şi Hagi. În cinstea vernisajului comun pentru toate aceste capodopere, se va trage cu artificii vreme de 5 zile fără încetare, ceea ce va avea asupra locuitorilor din zonă odihnitorul efect al unei explicaţii pentru preţurile exorbitante ale apartamentelor centrale.
Etc.
13. Să scriu (totuşi) o emoţionantă poveste a puţurilor executate fără milă în România, singura ţară din lume care, pretinzându-se civilizată, închide ochii faţă cu propaganda criminală şi lasă pe toţi stâlpii din Centru neatinse afişele odioase cu sinistrul anunţ: “EXECUTĂM PUŢURI”. Genocidul trebuie oprit!
14. Un manual de ortografie urbană, spre uzul administratorilor de bloc, al proprietarilor de magazine, al turcilor care construiesc tot felul de abstracţiuni arhitectonice şi le explică prin afişe etc.
Mă voi gândi serios, pentru viitor, la toate aceste sugestii. Vă mulţumesc!
