O iau pe jos. Unirii-Romană-Calea Victoriei-Regina Elisabeta și de acolo până acasă. Ateneul e-n ceață. Ba nu, e fum. Ce dracu?
Merg ce merg, fumul tot mai dens. Îmi ia puțin până-mi dau seama, dar mă trosnește. Văd corturile, grătarele, oamenii la coadă. Aud muzica de petrecere. Mă ustură nările și îmi lăcrimează ochii de la fum. Și mirosul. Mirosul te dărâmă.
Porci peste tot. Pe foc, la coadă. Beau și ei un păhărel, dar înainte trag masa. Le au loc picioarele, dar burțile nu. Și muzica nu-i dată foarte tare, poți să mai auzi câte un râgâit. Dar numai pe ici-colo, prin părțile esențiale.
de
