Piaţa românească a birourilor e ca întreaga Românie. Cam scumpă pentru firmele mici şi medii autohtone, dar ieftină şi atractivă pentru giganţii din exterior, care-şi mută, în special, în Bucureşti backoffice-uri, call centere şi altele asemenea, ba alţii, precum Electronic Arts, produc aici din plin.
Pe datele DTZ Echinox, costul total al unui post de lucru în birourile din România e de 4.000 de dolari pe an (valabil pentru 2014), al 15-lea cel mai ieftin din lume. Iar înaintea noastră sunt India, China, Thailanda, deci nu ţări din UE, aşa că cine vrea în Europa trebuie musai să ia în calcul România.
Există, fireşte şi mai ieftinache, inclusiv în UE, dar Estonia sau Lituania nu se pun. Populaţia celor două ţări e, împreună, doar un pic mai mare decât cea a Bucureştiului, deci e greu spre imposibil să găseşti forţă de muncă, chit că te-ar costa o idee mai puţin pe staţia de lucru.
La, fel, un pic mai ieftină e şi piaţa din Budapesta, dar dacă adăugăm costurile cu salariul, pentru că salariul mediu din Ungaria e mai mare cu aproape 50% faţă de cel din România, lucrurile se schimbă. În plus, guvernul a renaţionalizat fondurile e pensii şi suprataxează marile companii, ceea ce face ca interesul pentru această piaţă să scadă.
Ca atare, oricine vrea birou în UE de calitate comparabilă cu a multora din ţările occidentale va ajunge mai devreme sau mai târziu în România. De exemplu, toată lumea ştie că în România nu sunt bănci germane active şi că nemţilor nu prea le place moaca noastră, din motive mai mult sau mai puţin obiective.
Costuri pe staţia de lucru pe piaţa birourilor. În dolari pe an. Sursa: DTZ Echinox
Asta, însă, nu i-a împiedicat pe cei de la Deutsche Bank să închirieze 7.250 mp de birouri în UpGround Pipera pentru servicii de back office şi call center. Şi pentru acest tip de activitate au venit mulţi, iar vestea bună pentru piaţă e că apar în continuare.
O veste şi mai bună, care urcă rangul României pe piaţă, e închirierea în totalitate a unei clădiri din AFI Park (12.5000 mp) de către cei de la Electronic Arts. Americanii nu răspund sau dau telefoane din România, ci bazându-se pe talentul angajaţilor autohtoni, produc aici jocuri. Medal of Honor, Need for Speed sau Fifa nu au nevoie de nicio prezentare.
Evident, însă, nu totul e roz. Creşterea sănătoasă, adică închirierile noi şi extinderile, nu reprezintă deocamdată decât circa 30% din totalul tranzacţiilor anuale, potrivit unei analize a Colliers International.
Dincolo de asta, interesul pentru birourile din România e dat momentan doar de (sau în special) costul redus „şi de trei ori mai mic pe staţia de lucru, faţă de Cehia, de exemplu”, după cum spune Gjis Tromp, şeful consultantului Jones Lang LaSalle, iar imaginea de piaţă ieftină ajută doar până la un punct, mai ales că obligă ca toate elementele de cost să rămână scăzute, iar asta include şi salariul.
Cu alte cuvinte, dacă vrem să avem clienţi, trebuie să rămânem săraci, iar asta nu e vreo socoteală pentru România. Am fost suficient de mult timp săraci. Cum se vor schimba lucrurile? Evident, noi trebuie să muncim în continuare, dar pe măsură ce costurile vor creşte în Occident, se vor umfla și ale noastre, dar astfel încât să nu ne pierdem competitivitatea, atâta câtă e.
Oricum, pentru încă cel puțin două decenii părem a fi condamnați la un nivel de trai inferior celui occidental. Poate doar creșteri economice repetate ieșite din comun (peste 5% anual) vor mai îmbunătăți lucrurile, dar, încă o dată, România este și va atractivă doar pentru costurile mai reduse. Politicienii noștri fac în așa fel încât chestii obligatorii precum predictibilitate fiscală sau stabilitate politică să fie niște himere și sabotează din greu potențialul țării.
În fine, semne că piața, cel puțin cea a birourilor, e pe drumul cel bun există, iar din momentul în care închirierile noi și extinderile vor deveni majoritare, iar activitățile de producție (precum în cazul Electronic Arts sau HP) se vor înmulți, atunci și veniturile vor crește.
