Despre demisii şi politizarea morţilor

porc

Morguefile

Doi oameni au murit pentru că autorităţile nu şi-au făcut treaba. Iar moartea acestor oameni a fost politizată într-un mod abject. Premierul Victor Ponta s-a întâlnit azi dimineaţă cu şeful liberalilor Crin Antonescu şi au negociat ce capete să cadă, prea a fost scoasă din sărite toată ţara. Eu am spus că nu cred că va exista vreo demisie şi aşa s-a întâmplat. Demisia este un act unilateral: ajung la concluzia că nu mai pot/ nu mai merit funcţia în care mă aflu şi îmi anunţ şeful despre această decizie (demisia nu trebuie „aprobată”, asta e o tâmpenie folosită în manipulările pentru prostime).

După negocierile de azi dimineaţă au fost anunţate demiteri, nu demisii. Adică au fost daţi afară nişte oameni pentru că şeful lor a ajuns la concluzia că nu şi-au făcut treaba. Acum să vedem ce oameni au fost daţi afară: un secretar de stat din Ministerul de Interne, Constantin Chiper, şeful ROMATSA Aleodor Frâncu şi s-a anunţat că va fi cerută demiterea lui Marcel Opriş, şeful STS. (Nu mai are nici o relevanţă faptul că Aleodor Frâncu şi Constantin Chiper şi-au anunţat demisiile după ce au fost daţi afară în direct de Ponta, un joc de gleznă ieftin).

Constantin Chiper şi Aleodor Frâncu sunt oamenii lui Călin Popescu Tăriceanu, cel mai puternic adversar al lui Crin Antonescu. Iar Marcel Opriş este „omul lui Băsescu”. Negocierea dintre Victor Ponta şi Crin Antonescu se dezvăluie în toată hidoşenia ei. În realitate nu au fost căutaţi adevăraţii vinovaţi, doar au fost sacrificaţi nişte pioni posibil incomozi pentru Crin Antonescu şi s-a declanşat o ofensivă împotriva unuia dintre „oamenii lui Băsescu”. Moartea a doi oameni a constituit un nesperat prilej pentru reglarea unor conturi politice, nimic mai mult. (De admirat dibăcia lui Ponta: nici un pesedist sacrificat, doar liberali inutili şi omul dictatorului). Politicienii sunt acoperiţi cu un jeg gros, un rapăn precum acela pe care îl răzui de pe porcul pârlit, rezultatul multor tăvăleli în mocirlă.

P.S. Generalul Ion Burlui, şeful ICSU, este singurul cu onoare din toată afacerea asta, singurul care şi-a dat cu adevărat demisia şi nu a fost demis.