Dosar tematic:
Orașul Reprezentat & Reprezentarea orașului
În întreaga sa istorie, orașul, indiferent de arealul cultural care-i aparține a fost și rămâne un mesager şi o matricea al simbolurilor. Dintotdeauna orașul a fost miracolul rătăcirii în deplin anonimat, anonimat conferind o anumită libertate de exprimare iar sub această protecție, mesajele protestatare sau de ridiculizare a vreunui personaj public sau politic erau „ziarele” antichității; protestele, cuvintele care ar fi atras pedepse sau stigmatul, prindeau cu adevărat glas pe zidurile cetăților, caselor, sau strecurându-se discret prin colțuri de stradă sau pavajele marilor răspântii de drumuri ale cetății.
Astfel de mesaje au fost atestate atît în orașele Egiptului antic, cît mai ales în lumea greco-romană. În epoca romană târzie cel puțin, indiscrețiile, relațiile extraconjugale ale unor personaje influente, aventurile lor precum și mesajele clare de amenințare, erau desenate la adăpostul nopții de mesageri plătiți. A doua zi, întreaga cetate lua la cunoștință de „veștile” nou desenate și povestite pe ziduri, anonim fiind doar mesagerul, pe când persoanele vizate erau enunțate în mod clar, și de multe opri astfel de întâmplări hrăneau răzbunări teribile împărțite între taberele adverse.
Mesajul grafiti de pildă a avut însă și alte semnificații sau destinații: acela de a mulțumi cuiva, zeilor sau vreunui protector binevoitor; adesea mulți dintre gladiatori în antichitate sau artiste de circ, baletiste, de la medieval la mijlocul secolului al XIX-lea, primeau mesaje de admirație pe zidurile cetății, de la un secol la altul.
Mesajul grafiti din orașul medieval și modern, devine un adevărat schimb de polemici atunci când tabere adverse, atât politice cât și religioase se pregăteau pentru o dispută la vedere. Sloganul desenat pe ziduri pregătea viitoarea confruntare. În orașul medieval târziu se face cunoscut și mesajul „desenat” al unor găști de cartier influente, pentru marcarea simbolic a teritoriului cu un simbol. Se știe faptul că, în primele secole de existență, creștinii își marcau prezența cu un mesaj desenat, simbolizat de doi pești, după cum au existat și simboluri specifice pe zidurile sau porțile caselor celor proscriși, în întreg evul mediu cu prelungiri în modernitate.
Orașul a cunoscut dintotdeauna o adevărată competiție a mesajelor, a strigătelor anonime, care, în orașul contemporan, cel puțin pentru ultimele patru decenii, să avem chiar și o componentă ludică, dincolo de aceea de ironie.
Descendența protestului anonim se regăsește astăzi în arta grafiti, în tot spațiul urban contemporan, indiferent de areal cultural. Această universalitate a mesajului anonim dovedește că există, indiferent de epocă istorică, o expresie a revoltă tăcută, de revelare a adevărurilor ascunse, de răspunsuri care sunt eludate de cei puternici.
Astăzi avem un limbaj foarte diversificat de reprezentare, de la protestul individual, strigătul de disperare sau resemnarea vizuală la nivel simbolic, la protestul legitimat printr-un simbol colectiv. Orașul românesc a recuperat relativ recent realitatea cultural-cotidiană, prin excelență urbană a culturii grafiti. Cele mai vechi repere le avem din interbelic, atunci când apar pe gardurile sau zidurile caselor simbolurile unor partide politice, cu prilejul alegerilor. Primele mesaje care ies din sfera electorală apar odată cu decembrie 1989 însă cultura grafiti, cu întreaga desfășurare de simboluri, cucerește orașul românesc abia odată cu generațiile care s-au maturizat începând cu 1990.
Teatru, film, arte vizuale informale, comunități virtuale, mesaj arhitecutal sau urbansitci, literar sau comportamental, sunt, mesaje ale orașului reprezentat. Avem personaje felurit colorat-reprezentate, peisaje urbane stilizate simbolic dar și mesaje îndreptate către orice privire s-ar putea opri preț de câteva clipe. Mesajul anonim adresat ochilor altor anonimi aduși de hazard în fața protestului este o parte foarte vie din viața unui oraș; este o parte din diagnosticul necesar și obligatoriu pentru o lume care se trezește din lentoarea comodității istorice și își cere dreptul la viață.
Istoria oraşului este de asemenea istoria puterii şi reprezentarea sa. Bucureştiul comunist este ]n acest sens un exemplu deosebit cu monumentala «Casa Poporului» (Althabe, 2012, în RAU) dar şi pentru celebra «Piaţa Universităţii». Dacă schimbăm epoca şi zona culturală, putem să ne aducem aminte cu M. Foucault, că, în timpul evului mediu, pedepsele erau făcute publice, făptașii fiind torturați sau executați în faţa populaţiei. Expresia puterii, expresia puterii lui Dumnezeu pe care regii îl reprezentau, acest regim de pedepse vroia sa fie încrustat în universul social urban, în conștientul colectiv. Iată de ce, mesaje de amintire erau lăsate unde se petrecuse crima.
Oraşul a fost dintotdaunea un câmp de bătălii ideologice, între de o parte statul şi forțele sociale, care îl susțin şi pe de altă parte forţele sociale subversive ale ordinei sociale. Această constanţă, se vede din epoca „Comunei” de la Paris (1871) până în ziua de azi. Geografii radicali, de exemplu, au arătat cum, în ultimi ani, doctrina contra insurgenţei este importată din regimul militar la nivelul oraşului (S. Graham, 2010). Aşadar, observăm la Londra de exemplu o folosire a dronelor pentru a „vâna” populaţia indezirabilă – migrații, squatter etc. Dar oricine este un insurgent potențial în acest dispozitiv de supraveghere.
Lupta pentru spaţiu şi pentru înscrierea simbolică a mesajelor asupra spațiului creează o tensiune creatoare în mediul urban. Dacă vorbim despre Barcelona, Phnom Penh ori Paris, de fiecare dată observăm o istorie dialectică specifică pentru a controla imaginea urbanului şi ștergerea semnelor contestaţiilor sale.
În ziua de azi, întrebarea filosofului Henri Lefebvre despre „un drept la oraş” devine din ce în ce mai acută. Colonizarea spaţiului trăit este efectiv în centru viitorul oraşului.
Iată niște variante, non exclusive, de subiecte care pot fi abordate:
– orașul în mișcare: cinematografie, teatru, comportament cultural
– comunități virtuale sau orașul reconfigurat
– limbaje culturale vs mesaje comportamentale
– ludic și simbolic în arta cu mesaj: graffiti, benzi desenate, caricatură
– spațiul proiectat și orașul ca prognoză a locuirii și modelare arhitecturală
– Oraşul: miza luptelor simbolice
– Istoria pieţelor publice între ordine şi contestaţii
Tematica acestui număr al Revistei de antropologie urbană este deschis din punct de vedere disciplinar.
Revista de Antroplogie Urbană(R.A.U.), separat de dosarul tematic, are și alte trei secțiuni, în afara tematicii dosarului, secțiuni independente și care formează structura de bază a revistei:
- 1. Antropologie socială
- 2. Antropologie urbană
- 3. Antropologia sănătății
Pentru fiecare secțiune vor fi admise un număr de până la patru articole, care trebuiesc abordate interdisciplinar.
A 3a categorie, aceea de Antropologia sănătății este rezervată pentru specialiști din domeniul medical dar și cercetători de științe sociale în domeniul antropologiei medicale și biologiei.
- 4. A patra secțiune este destinată recenziilor de 1-3 pagini max. despre lucrări de antropologie ori de științe sociale.
Acceptăm un număr limitat de articole în limba engleză și franceză, indiferent de secțiune.
Prima etapă: Propunerile de articole – un rezumat de o pagina cu 5-8 cuvinte cheie (alături de datele de contact ale autorului) – trebuiesc trimise până pe 15 februarie 2014 la adresa următoare : antropologieurbana@yahoo.com
Etapa a doua: 16 februarie-1 martie 2014 Rezumatele vor fi supuse validării lectorilor de specialitate ai revistei și vor fi făcute cunoscute subiectele selectate.
Etapa a treia: Predarea articolelor pentru publicare de către autori până cel târziu 30 martie 2013.
Numărul 3 al revistei urmeaza să fie lansat în cursul lunii mai 2014. De aceea articolele trebuiesc predate în variantă finală până la 30 martie 2014.
Articolele finale nu trebuie să depășească 40.000 de caractere cu totul, termenul de predare este 30 martie 2014. Textele vor fi redactate în TNR 14 iar articolele vor fi adnotate în sistem Harvard.
