de Nita Denisa
Înalt, blond, ochi albaştri, buze cărnoase. Eu la uşa din faţă, el la cea din mijloc. Ne uităm unul la celălalt, eu trag un „uh la la!” în gândul meu. Se apropie de mine, îmi aranjez repede bretonul şi îndrept spatele, iar el, ajuns acum în faţa mea, îmi cere sictirit cardul de călătorii la control. Scumpă ironie a sorţii.
