Marija Gimbutas, lingvist american de origine lituaniană: “România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între anii 6.500 – 3.500 i.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europene patriarhale de luptători din epocile bronzului şi fierului”
Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, fost decan al Sf. Petru Diocescan College dinWexford, fost președinte al Conferinței șefilor deuniversități irlandeze și fost membru al Biroului de conducere al Conferinței Rectorilor Universităților Europene (CRE): “Chiar dacă se știe că latina este limba oficială a Bisericii Catolice, precum și limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puțină lume cunoaște că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, și nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Așadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munții Bucegi, din Brașov, din București. Voi sunteți cei care ați oferit un vehicul minunat lumii occidentale: limba latină.”
William Schiller, arheolog american: “Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul român, răspândindu-se apoi, atât spre răsărit, cât şi spre apus, acum circa 13.000-15.000 de ani!” (“Unde s-a născut civilizaţia?”)
Louis de la Valle Poussin (renumit indianist belgian, specialist în buddhismul sanscrit):“Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi consideraţi ca <locuri> de origine a limbilor indo-europene, adică strămoşii Omenirii”.
Ekstrom Par Olof, scriitor şi lingvist suedez: “Limba română este o limbă-cheie, care a influenţat în mare parte toate limbile Europei”.
Gordon W. Childe (arheolog şi filolog britanic, specializat în preistorie europeană , profesor la Universitatea din Edinburgh și la Institutul de Arheologie din Londra): “Locurile primare ale dacilor trebuie căutate, deci, pe teritoriul României. Într-adevar, localizarea centrului principal de formare şi extensiune a indo-europenilor trebuie să fie plasată la nordul şi sudul Dunării”.
Pedro Bosch Gimpera (arheolog și antropolog spaniol): “Spaţiul din care au pornit indo-europenii este situat între Valea Dunarii, Marea Egee şi Marea Neagră”.
Eugene Pittard (antropolog elveţian): “Strămoşii etnici ai românilor urcă neîndoielnic până în primele vârste ale Umanităţii, civilizaţia neolotică română reprezentând doar un capitol recent din istoria ţării”.
Prof. Fabio Scialpi (profesor la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Roma):“Sunt intrigat de prezenţa, pe teritoriul României, a mai multor toponime cu rezonanţă sanscrită”.
A. Jarde, renumit elenist francez: “Asupra istoriei primitive a regiunilor care vor forma Grecia, grecii înşişi nu ştiu nimic. Până în prezent, solul grec n-a scos la iveala nici o urmă materială a paleoliticului. Cei mai vechi locuitori din Grecia sunt tracii, aparţinând timpului neoliticului”. (“Formarea poporului grec”, Paris 1923).
Bonaventura Vulcannius din Bruges (1538-1614): “Geţii au avut propriul lor alfabet cu mult înainte de a se fi născut cel latin. (…) Geţii cântau, însoţindu-le din fluier, faptele săvârşite de eroii lor, compunând cântece chiar înainte de întemeierea Romei, ceea ce – o scrie Cato – romanii au început să facă mult mai târziu”. (“De imperio et rebvs gestis Ivstiniani imperatoris”).
„Colhii și dacii mă cunosc, ei vorbesc o limbă barbară, de idiomă latină” (Horațiu, marele poet roman (65 î. Chr. – 08 î. Chr.) – Odele, I, 20 (afirmație făcută cu aproape un secol și jumătate înaintea cuceririi unei părți din Dacia).
„Latineasca, departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc azi s-ar putea zice că este mai puţin în firea celei dintâi firi romane, că ea a schimbat mai mult vorbele sale cele dintâi si dacă nu m-aş teme să dau o înfăţişare paradoxală acestei observaţii juste aş zice că ea e cea mai nouă dintre toate, sau cel puţin a aceea în ale cărei părţi se găsesc mai puţine urme din graiul popoarelor din care s-au născut. Limba latinească în adevăr se trage din acest grai, iar celelalte limbi, mai ales moldoveneasca, sunt însuşi acest grai”. (Comitele D`Hauterive, „Memoriu asupra vechei si actualei stări a Moldovei”, Ed. Acad., p 255-257, 1902).
„Acești volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wölsche, ci vlahi, urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de popoarea tracilor, dacilor şi geţilor care şi acum îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane”. (August Ludwig von Schlözer, „Russische Annalen” – sec XVIII)
