E urît să fumezi şi-ţi face rău.
Socotind că omenirea nu e-n stare să se-ngrijească singură de soarta ei, s-au găsit fel de fel de chichiţe pentru a descuraja fumatul.
A murit călăreţul din Marlboro, s-a pensionat flăcăul care şedea crăcănat pe Harley şi trăgea dintr-un Lucky. Au dispărut reclamele la ţigări de la televizor şi din competiţiile sportive. Pe pachetul de ţigări scrie din ce în ce mai mare că fumatul face rău – ba chiar sînt tipărite poze cu dinţi stricaţi, plămîni ofiliţi şi tigve de mort.
Scrie pe pachet şi ce, şi cîte mizerii tragi în piept. Nu mai avem voie să cumpărăm ţigări light – aşa că producătorii şi-au scremut creierii, inventînd fel de fel de sintagme pentru a sugera că tutunul lor e mai puţin nociv.
Unele ţări nu-ţi dau voie să fumezi nici înăuntru, în bar, în restaurant.
… şi aşa mai departe.
Funcţionează – toate astea?
Copiii, tot prin generală trag primul fum – chiar dacă legal nimeni n-are voie să le vîndă ţigara. Puştanii, tot la bucată cumpără ţigările cînd merg la liceu – sau unde merg ei ca să facă sex.
În schimb, am lungit filtrul la ţigară şi am scumpit pachetul. Fumătorul cumpără, deci, mai mult, mai scump, mai des. O – cîtă grijă pentru sănătatea omului; îmi dau lacrimile.
Nu mai vindem nici pachete cu 10 sau 14 ţigări. Deci cînd – să zicem – vrei să fumezi vreo două-trei ţigări, la o ocazie, trebuie să cumperi un pachet întreg, de 20 – şi aşa eşti tentat să îl fumezi pe tot.
I-am alungat pe fumătorii corporatişti din birouri şi din fumoare ventilate – şi-i găsim, azi, cocoţaţi pe la balconaşele de inox ale clădirilor de sticlă; da, frumos mai arată! Eficientă reclamă antifumat – să vezi tipese şi gagii îmbrăcaţi office trăgînd fum după fum şi simţindu-se bine în public.
Nu ştiu ce să zic. Ştiu doar că fumatul face rău; voi să nu fumaţi.
