Mă gândeam să nu votez la localele astea. Aveam, aşa, un mare sictir. D-aia nici n-am prestat emisiuni electorale. Şi spaţiul meu editorial, fiind ultimul cu invitat înainte de embargoul de week-end, e cel mai preţios. Oricum, după părerea mea, meciurile sunt cam jucate. Da-s asaltat de spam. Şi încep să mă enervez. Există riscul ca, pe măsură ce-mi creşte enervarea, să reevaluez situaţia. Şi să mă duc la vot. Să pun ştampila, la vedere, chiar dacă suntem de mai bine de jumătate de an en froid, pe Sorin Oprescu. Pentru a le da un mare flit tuturor golanilor care fac pe fetele mari şi încearcă să ni-l bage pe gât – deloc dezinteresaţi, cum s-ar putea bănui – pe Nicuşor Dan. Care salvează Bucureştiul. Nu ştiu de ce şi nici de cine. Care n-are bani, dar are hectare de publicitate electorală. Care n-are pe nimeni în spate, dar are staff, n-are program, dar are tupeu. Care n-are nimic împotriva PUZ-urilor portocalii, da-l enervează cele ale lui Oprescu- Care n-are subordonare politică, dar e gând la gând cu Elena Udrea. Mi se pare noaptea minţii să susţii un candidat a cărui prioritate, într-o aglomerare care-i metropolă doar cu numele, e să NU se construiască. Ale cărui realizări declarate sunt faptul că a oprit temporar nişte lucrări de dezvoltare şi de fluidizare a traficului. Care susţine că primarul general e un soi de Dumnezeu care n-are nevoie de consilierii generali şi nu s-a întâlnit cu managementul nici măcar în cărţi. Într-o ţară unde regii asfaltului sunt Nelu, Dorinel şi Costel, primarul general Nicuşor ne mai lipsea. Sunt convins că, dacă aş face gestul de frondă de mai sus, mă va înţelege chiar şi Silviu Prigoană…
sursa-http://www.ciutacu.ro/
