voi exploda
voi exploda la noapte
cu un ziar în braţe
amestecat sângele meu
cu titluri
va mai trăi o vreme pe asfalt
şi-apoi
ca-ntr-un asalt
va exploda şi el
sub roţi de camioane grele
nu i-am dat timp
sărmanul sânge
să-audă tângul vieţii mele
un măr
un măr aveam cu mine
era noapte
şi-a fost de-ajuns
şi drumul
să vindem pene
să vindem pene
să ne-mbogăţim
iar unii
ce avere
chiar să plutească
peste cartiere
vladimir
vladimir
căluţul meu nu avea ham
se prăbuşea ades vrând să alerge
un ham albastru am găsit
la fel ca ochii lui
în care marea o vedeam
necontenit
un pescăruş
un pescăruş
acelaşi în fiecare toamnă
plânge pe-acoperişul blocului
şi plânsul lui
e chiar buricul lumii
în fiecare toamnă scriu
degeaba scriu
parcă aş completa un formular
pe care nu-l aşteaptă nimeni
un pescăruş
acelaşi în fiecare toamnă
plânge pe-acoperişul blocului
taxiuri
mă vor lovi cumva
taxiurile
pe und’ se pierde urma ta
am să renasc
am să renasc
cum albă-ca-zăpada
din propria-i zăpadă
o carte ca o moarte
I
după ce-am sfârşit de scris
am aţipit
o vreme
cu capul pe copertă
când m-am trezit
m-am privit în oglindă
în carne îmi intraseră literele
faţa mea era neagră
iar cartea
ca un cuib
II.
probabil transpirasem dormind
paginile erau sudate-ntre ele
nu mai puteam înţelege nimic
chiar nimic
am lovit cartea de perete
apoi am luat-o cu ambele mâini
am pus-o sub duş
sub apa caldă
degeaba
curgea din ea un sânge negru
dar nu se deschidea
mi-am zis
aiurea
III.
parcă era o piatră
am aşezat-o pe masă
şi-am mâncat chiar deasupra ei
pâine peşte şi ceapă
după aceea am fumat
suflam fumul spre ea
spre carte
dar cartea nu se deschidea
IV.
sincer să fiu
m-ar fi interesat ce era scris
de mâna mea
cu o noapte-nainte
să mă bucur
cinstit mă gândeam
e vorba despre cuvinte
V.
nu-i straniu ce se-ntâmplă
o carte scrisă
nu poate fi deschisă
e-o treabă-ncheiată
e zăvorâtă de chiar sfârşitul ei
VI.
la fel
când intră moartea-n tine
n-ai cum să ieşi
rămâi sub bolta ta de carne
întunecată
mai strigi mai plângi
renunţi
până la urmă
nu te-ajută nimeni
