Replica asta am auzit ieri la o cîrciumă. Acelaşi pahar de vin roşu sec argentinian. Acelaşi trabuc între deşte. Aceeaşi lipsă de chef de a începe ziua, deşi era apus în Lipscani de cîteva ore bune. Şi singura replică a lumii ce-o trăiesc, şi singura vorba aruncată de un semăn de-al meu asta a fost. M-a văzut, s-a oprit, deşi nu-l oprisem eu nicicum cu ochii, cu deştul, ori vinul. De masa mea cu vedere spre praf s-a apropiat şi a spus: “Ce vreau să-ţi spun? A, da, Pa!, am plecat!”. Şi nu mi-am aprins trabucul şi nu mi l-am vîrît în colţul gurii. Şi n-am sorbit din vin.
© Copyright - Bucurestii Vechi si Noi