Domnișoara Omega sună prelung la ușa cabinetului d-lui consultant în terapii alternative, d-l profesor universitar doctor Horațiu H.
Fata a fost botezată cu acest nume întrucât nașii auziseră mereu la biserica unde mergeau de „alfa” și „omega” și li se păruse că ar fi nume de îngeri… dar asta este o altă poveste.
Profesorul Horațiu H. îi deschise larg ușa și parcă o recunoscu… iar ea când dădu cu ochii de el spuse: «știți am pierdut cartea de vizită pe care mi-ați dat-o acum cinci ani și cum ați spus atunci că o să am nevoie de d-voastră așa s-a înâmplat».
După ce luă loc pe scaunul oferit la o măsuță din fața masivului birou al profesorului, iar acesta se așeză vis-a-vis de ea tot la măsuță ea începu:
«Am aflat de d-voastră de la o fată, acum e căsătorită, la casa ei într-un oraș din provincie. Mi-a spus că mă puteți ajuta în mai multe privințe…, dar cea mai arzătoare dorință a mea este să mă mărit, să am copii și…»
«Dar pentru acest lucru nu era nevoie să veniți la mine. Să vedem însă ce vă supără și pentru asta să-mi spuneți data de naștere, să desenați un copac și mai departe vom vedea».
După unele socoteli profesorul Horațiu H. îi spuse, chiar cu plăcere: «Vezi, tu ești o persoană care trebuia să fie actriță, să joace diverse roluri… apoi ești o persoană rigidă și nu-ți schimbi cu nimic ceea ce crezi tu că e bun pentru tine și prin perseverența ta în a face numai ce crezi tu că e bine, drumul ți se barează… Asta are repercursiuni asupra sănătății. Ai o aură peste medie dar plexul solar îți este deschis și prin el inhalezi toate gândurile știute și neștiute ale celor de lângă tine».
«Și ce trebuie să fac»?
«Tu, nimic dar trebuie să-ți deschid mai mult această poartă de intrare în conștiința și să-ți torn ce mi-ai spus că îți dorești, asta se face numai…» și profesorul îi șopti ce trebuia să știe.
Fata rămase mută, nu, nu putea să facă așa ceva, mai bine să rămână tot așa cu așteptările și iluziile ei.
Profesorul o conduse până la ușă și-i spuse:
«Acum ai aprope treizeci de ani și se mai poate repara ceva. Peste zece ani va fi mult mai greu și s-ar putea să nu mai am cabinet, totuși, „La revedere”».
(horia petru vertan)
