Domle, dacă întîrziu la Vodafone, la Bancă, la cablu, la current sînt asaltat de semeseuri, omorîri pe email, distrugeri de psihic pe toate părţile. Asta înseamnă că o săptămînă sînt liniştit, calm şi trei din lună sînt prăbuşit. Mă prinde Vodafonul în toate poziţiile. Seara, dimineaţa, la prînz, în pajama, în chiloţi, beat, omorît, distrus. Nu se lasă, nene, nu vor să contenească. Nu vor decît să mă chelească, înebunească, să-mi taie avîntul, viaţa din capul locului. Mă spulberă, mî jignesc. Plătesc lunar, recunosc, cu întîrziere, dar asaltul lor este neruşinat, jignitor, sînt hoţ, cerşetor, javră. Ce drag am io de firmele astea? La lumină mereu îmi vine aviz de întrerupere a curentului după ce plătesc prin bancă. Ei au inventat modalitatea asta, ei mă distrug. Trăiesc în panica facturilor, a avertismentelor, o lume dereglată a birocraţiei, recuperărilor de bani, o lume nesătulă, ce distruge orice graniţă între vinovaţi şi nevinovaţi, o obrăznicie a roboţilor fără suflet. Cum să crezi în oferte, într-un viitor comun cu astfel de firme? Să plăteşti la timp? Da, plătesc cît pot de la timp, totuşi n-am întins niciodată coarda, n-am făcut nici o şmecherie şi ei de asta mă lovesc în bot, în intimidate. Mereu lucrezi pentru a-ţi plăti un serviciu, asta este calvarul. Munceşti pentru ei, parcă. Şi aşa şi este, la ce salarii sînt azi, cam asta faci. Monştrii greţoşi te bagă în mormîntul furiei.
P.S.: Text apărut în Dilema de astăzi. Doar că după ce am scris, Şi, după ce am plătit ieri, azi mi-a venit mesaj că e musai să plătesc din nou. Sînt în întîrziere. Io sînt de vină, oh, io, io, io. Urmează asaltul mortal al sms-urilor. Circ! Ori sînt client, ori…, nu, sînt răufăcător.
