La noi sărbătorile încep cu vreo săptămînă înainte. Aşa că nu vă propuneţi mare lucru. Nu e vorba de Patimile lui Iisus, e vorba de pătimirile românului modern ce-a uitat de Vinerea neagră, de Paşte, în sensul lor tradiţional, şi le-a înlocuit, de voie-de nevoie, cu nesimţirea funcţionarilor, cu lehamitea străzii şi îmbulzeala şi îmbuibarea de Paşte. Nu vreau supermarket măcar. Am timp!
Merg într-o piaţă cu ţărani şi să mă bucur de verdeţuri şi flori. În Piaţa Şulea. Îmi iau o pulpă de miel dintr-un loc de încredere, ANGST, nu mai mult decît pot mînca şi mă retrag în Cutia de chibrituri. 2 săptămîni de acum încolo, ţara e închisă. Închiderea în sine. O să plouă, mă împrietenesc cu ploaia. O să ningă, dansez cu fulgii. Deşi urăsc, mă sgîrîie ploaia, ninsoarea de Paşte.
© Copyright - Bucurestii Vechi si Noi