Îţi scriu prima oară, dar să fii sigur că te sun şi a şasea-şaptea oară. Sînt om bătrîn şi nu-ţi înţeleg motivele pentru care ţi-ai schimbat numerele de telefon de-o viaţă pentru informaţii şi deranjamente. De fiecare dată le uit, de fiecare dată te-njur.
Om tînăr sînt şi mi-am schimbat abonamentul din draci bălţaţi în draci coloraţi. Telefon fix, televizor-nu prea folosesc. Dar net, asta mi-e slujba! Mănînc pe pîine. Eh, vine şi dispare. Ca-n filmele proaste netul îşi bate joc de mine.
Romtelecoame,
te-am sunat, am format unu, iarăşi unu, iarăşi trei, m-ai pus pe aşteptare, mi-ai dat bon de ordine, mi-ai trimis specialişti. NIMIC. Aceeaşi bubă!
Unul a zis că nu merge firul prin perete. Mi-a trecut firul prin sufragerie. Altul mi-a schimbat modemul. Nu zic de cei care au venit şi s-au uitat ca la Poarta Nouă. Ultimul a stat, s-a uitat, s-a dus la scara cealaltă să “dea netul mai tare”.
Şi mi-a spus: dacă se mai întîmplă, domle, vine următorul şi ştie ce are de făcut. Oare?
Ce-i cu tine, Romtelecoame? De ce îţi baţi joc de mine?
