Face treabă la ICR? Da, cu vîrf şi îndesat. ICR e o “caracatiţă” întinsă în lumea largă, o “caracatiţă” harnică, cu bune intenţii, un mecanism ce duduie şi are tipi bine aleşi în frunte. (or mai fi şi uscături, ca peste tot. Nu-i cunosc, recunosc.)
Are cărţi? Are. Preferatele mele: “Zbor în bătaia săgeţii” – formarea omului în vremurile de răstrişte. “Idei şi blocaje” – despre lipsa dialogului în lumea filosofiei-culturii româneşti. “Omul recent” – despre ceea ce sîntem, nişte nedospiţi. Numai cu astea trei (şi a scris mult mai multe decît trei) şi este printre puţinii, dar ăia mişto oameni deştepţi ai momentului, “ciupind” bine din puţina eternitate ce-o poţi spera în lumea asta. Din nefericire, Zborul lui a picat în bătaia săgeţii unui om recent ce n-are decît puţine idei şi o mulţime de blocaje – bolile eterne made in ro.
Cu toate astea, Patapievici e de-al nostru, e printre noi şi n-a dezertat. Şi-a asumat şi munca în demnitate publică.
Este om? Da. A greşit? A greşit! Spune-i, te ascultă. Ştie cum să-şi poarte demnitatea.
Este cu Băsescu? Eh, şi ce dacă? Care-i păcatul? Nu pricep, care-i păcatul? Patapievici şi ICR-ul lui şi-au văzut de treabă, că or fi favorizat pe unii, pe alţii, SPUNE-I! Privesc proiectele, privesc desfăşurările de forţe – e un sentiment bun, plin.
În particular, Patapievici e “dator” lui Băsescu? Patapievici, din categoria grea Cărtărescu, Liiceanu, Pleşu, nu-i genul. El se luptă cu propria conştiinţă. Cum sînteţi nesimţiţi vă băgaţi şi-n conştiinţa lui, îi faceţi ordine? Luaţi-l la dialog, striviţi-l cu argumentele! Asta-i bărbăţia.
Recunosc, s-au schimbat vremurile. Ce, domle, să vină Pleşu, Liiceanu, Patapievici să ne vorbească? Hai sictir! Vorbesc mult, noi clicuim. Vorbesc greu, azi idolii sînt accesibili, idolii sînt moi, idoli beştelesc o noapte, idoli se plăsmuiesc pe viteză. Azi, vor fi, bucurie, mîine nu vor fi, dar nasc alţii ca ei, frenetic. Patapievicii nu joacă leapşa, n-au bloguri, nu tuitărăsc, se nasc rar şi bine. Nu-s civilizaţia secundei. Eh, atunci adio Patapievici!
Recunosc, lumea lui Patapievici are un sistem imunitar, sistem de apărare. Nu a gîndit aşa ceva. Pur şi simplu acest sistem s-a născut odată cu munca-opera. Ceilalţi au sistemul zilnic de pumni şi limbariţă. Ei nasc monştrii. Patapievicii nu ne-o trag, nu ne căpăcesc, nu fac virale zilnic. Nasol moment!
Recunosc, Patapievici nu este comod. Ţine-o tot aşa Horia! Nu vorbeşte-scrie ca să se afle în treabă. Nici să ţi-o tragă pe patrie şi popor, să facă vizualizări şi clicuri. El provoacă la dialog, nu la nămoale. Poţi să-i faci faţă? Fă-o, dacă nu măcar ascultă-l! Întreabă-l! Comentează-l cu argumente!
Dacă nu poţi, ştiu că-ţi rămîne doar înjurătura, furia. Păcat, păcatul e doar al tău.
Din păcate, nu te pot omorî, bă, cu mîna mea! Aş face-o ca slugă al lui Patapievici!
