Văd mîna timpului cum, crudă, sfarmă
bogatul preţ al vîrstelor tocite,
văd turnuri cum din temelii se darmă
şi bronzul-sclav rugina cum l-înghite;
Văd ocèanul cum îşi mînă turma
regatul ţărmurilor să-l devore,
ţărîna scade, apa îi va urma,
paguba-i spor, ori spor păgubitor e.
Cînd am văzut schimbările aceste,
splendori ce sunt lăsate să decadă,
ruina m-a-nvăţat a ei poveste:
Timpul cu el ne ia iubirea toată.
Doar moartea, gîndurile-mi tot dezmiardă
şi plînge numai ce va fi să piardă.
